Welcome To The Show

Chapter 2

O dimineață normală de 30 decembrie. Încă o zi plictisitoare din viața mea în care tot ce fac e să stau în casă pe laptop sau pe telefon. De ieșit, n-am cum să ies, pe zăpada și gerul ăsta... doar dacă vreau să congelez. 

Mi-e silă să mă ridic acum din pat, prefer să mai lenevesc puțin sub plapumă, stând pe telefon.

Intru pe facebook, instagram, nimic interesant. Doar postările ălora doi, că a trebuit să intre Rebecca pe telefonul meu și să le dea follow. 

- Alessia, vezi că a venit Rebecca la tine și tu stai și dormi, se răstește mama la mine, deschizând ușa cu putere. Rebecca era în spatele ei arătându-mi degetul ăla. Ce au amândouă?

Îi fac semn Rebeccăi să intre,  și mama pleacă, nemaispunând nimic.

- Vrei să ieșim ? mă întreabă apropiindu-se de patul meu.

- Abia m-am trezit. Nu îmi stă acum de ieșiri. 

Îmi aruncă o privire amenințătoare, după care ia laptopul de pe birou și îl pune în pat. După ce îl pornește, dă pe YouTube.

- Te rog, nu, nu-mi face asta, spun, acoperindu-mi cu mâinile fața, fiind sigură de ce vrea să-mi arate.

- Nu te-ai uitat nici jumătate dintr-un clip de-al lor. Acordă-le o șansă! Au carismă, sunt amuzanți, frumoși, îți promit eu că o să-ți placă.

- Dacă nu o să-mi placă mă lași să îți umplu fața de palme, mă hotărăsc eu, după câteva minute de gândire.

- Tu chiar ești greu de convins.

Pe parcursul videoclipului mi-am dat seama că m-am înșelat în privința lor. Sunt amuzanți. Fără să îmi dau seama, am râs de câteva ori în timp ce mă uitam. Suferă de retardism, la fel ca mine și Rebecca, bineînțeles, în sensul bun. 

Acel Vlad, e super cute. Are niște ochi adorabili, în care parcă m-am pierdut, o voce drăguță, prietenoasă și, deși nu îl cunosc personal, pare o persoană pozitivă. 

Vorbele Rebeccăi erau adevărate, și eu sunt genul de persoană care urăște să dea dreptate. Acum, nu am de ales. Fuck it.

- Deci, sunt cum am zis sau nu? mă întreabă, așteptându-se la un răspuns negativ din partea mea.

- Îh... Păi... Să spunem că da, rostesc cu greu, privind înspre podea.

Rebecca își face ochii cât cepele și începe să se dea peste cap și să danseze ca o retardată prin cameră.

- ȘTIAM EU ! ȘTIAM EU ! ȘTIAAAAM ! urlă de nenumărate ori, astfel încât să trezească toți vecinii.

- Ce aveți, fetelor? ne întreabă mama intrând peste noi, ca și cum ar vrea să ne spună că suntem două psihopate.

- Asta să o întrebi pe Rebecca, râd la mama, care începe să râdă la rândul ei.

Rebecca se potolește și îi cere mamei un pahar cu apă, după care începem să râdem ca două hiene una la alta.

- Deci, ce zici de Vlad?

- E super cute, nu am ce să zic.

- Ți-am zis eu că o să îți placă.

- Urăsc să o spun, dar ai avut dreptate.

- Haide, mă, ieșim? 

- Fie. Mergem la mc, ne luăm la pachet și acasă cu noi.

Bă, atât a fost, știu că a fost nașpa, dar capitolul 3 va fi mai șmecher. O să apară noi personaje și întâmplări din ce în ce mai interesante. Mâine o să îl postez. Poate reușesc să postez chiar 2 capitole că o sa înceapă școala și nu o să mai am atâta timp de postat. Vă mulțumesc mult de tot pentru voturi. Doar voi mă motivați să continui.

#văiub