Profu' de Mate [Yaoi]

~3~

Acel cineva era proful de mate, Dante.

-Ă..ă..scuzati-mă domnule.

Iși pune mâna pe umărul meu și zâmbeşte.

-Nu face nimic, Yukine. I-ai spus mamei tale de notă?

-Nu am avut când, am avut musafiri aseară și...

-Nu este nimic. Dar o să-i spui, da?

-Desigur, domnule!

-Bine, acum du-te la ore, îmi ciufuleslște părul și plec.

Hm, s-a purtat drăguţ, dar cred că e tactica lui de a mă induce in eroare ca după aceea să îmi facă ceva.

Intru in clasă lovind ușa cu umărul, eram îngândurat.

-Yukine, esti bine? spune Dante îngrijorat.

-Da..sunt bine, scuzaţi întârzierea..

-Nu este nimic, intră, ia loc.

Mă pun pe locul meu și îmi scot cărţile.

**

Ora s-a terminat. Toţi au plecat, în clasă am mai rămas eu și cu Dante.
Îmi strâgeam cărţile și voiam să plec, dar vocea profului m-a oprit.

-Fiind ultima oră, mă ofer să te duc acasa.

-Nu este nevoie, domnule. Merg sin...

-Insist, mă întrerupe el zâmbindu-mi călduros.

Cedez și îl urmez.
Îmi deschide portiera maşinii și mă asez pe locul din dreapta.

De când am plecat și până acum nici unul din noi nu a mai spus nimic, dar sparg liniştea.

-Mulţumesc, domnule.

-A fost plăcerea mea și nu-mi mai spune "domnule", sună bătrânesc, spune-mi pe nume, chicoteşte şi-mi face jucaus cu ochiul.

-Bine, Dante.

**

Am ieşit din mașină și am observat că Dante vrea să plece.

-Dante, ai vrea să intri, să bei o cafea, ceva?

-Sigur, de ce nu?

Intrăm in sufragerie unde se aflau mama și Andre.

-Bună, salut eu. Mamă, pregăteşte-i o cafea domnului, te rog.

-Bună! Samanta, el este fiul meu, Dante.

EL ESTE FIUL LUI ANDREE?!?

Rămân cu gura puţin căscată, dar Dante mi-o închide zâmbind.

-Încântată, spune femeia și dă mâna cu Dante. Uite aici o cafea, acum am facut-o.

-Mulţumesc, doamnă, îi sărută mâna și ia cafeaua.

-Mergeţi in camera la Yukine, noi avem treburi de afaceri de care si Dante s-ar plictisi, cbicoteşte mama.

-Mamă, trebuie să spun ceva, mă uit la Danet și îmi las capul in jos.

O privesc iar pe mama și imi deschid gura.
Dante își pune mâna pe umărul meu și continuă.

-Yukine o să primească meditaţii de la mine, o să vin mereu când o să am timp.

Rămân uimit și dau aprobator din cap.

-Bine, mulţumesc Dante. Yukine, sper să se prindă ceva de tine.

Dau aprobator din cap și mergem in camera mea.

Mă asez pe pat turceşte cu mâinile intre picioare și cu capul in jos. Dante analiza camera cu privirea.

-Mulţumesc!

Dante tresare la vorbele mele și se așează pe marginea patului. Își pune mâna pe spatele meu și mă mângâie, eu tresărind.

-Nu ai pentru ce, Yuki.

Mă trage lângă el și mă sărută usor și apăsat. Se simţea atât de bine, dar era atât de greșit. Buzele lui moi le alinau pe ale mele intr- un mod senzual. Mici fiori imi strabateau intreg corpul. Avea buzele atat de moi, iar parfumul sau era unul barbatesc cu un iz ce da toate femeile me spate.

Se desprinde din sărut și priveşte in cameră.

-Observ că-ţi place chimia, se aseamănă cu matematica. Matematica de ce nu iţi place? spune atat de simplu eu fiind inbujorat si rusinat.

Inghit in sec și ii spun:

- Păi...