Prima zi de şcoală a fost mult mai agreabilă decât mă aşteptam. La fiecare curs, căutam cu privirea brunetul cu ochii ca văzduhul, dar acesta nu era de găsit. Am răsuflat uşurată când mi-am dat seama că prima zi s-a sfârşit şi am scăpat de orice alta situație stânjenitoare.
Când am ieşit din campus, ochii mi-au zburat la coloana de maşini care zburau pe şosea. Părea un fel de întrecere, iar prima maşina care avea nişte aripi mici înflăcărate pe o parte şi pe cealaltă a maşinii câstiga detaşat în fața celorlalți. În câteva secunde, campusul s-a umplut de elevi gata să-l felicite pe câştigător. Am făcut câțiva paşi în spate pentru a mă refugia lângă singurul om pe care îl ştiam:Erika.
-Ce se întâmplă aici?
-Aşa îşi fac mereu intrarea vedetele liceului.
-Dar e sfârşitul zilei, privesc nedumerită la ea.
-Aşa e de fiecare dată. Stai departe de ei, mai ales de Cameron.
-Cine e Cameron?
-Doar priveşte.
Uimirea mi-a atins cote maxime când am văzut că din acea maşină "înflăcărată" nu iese nimeni altcineva decât băiatul care mi-a atras atenția la primul curs. Cu o aroganță de nedescris, îşi dă părul într-o parte şi zâmbeşte până i se formează două gropițe complet adorabile. Arăta ca un zeu, dar nu eram dispusă să recunosc asta. În grămada de oameni s-a format o coloană pe unde urmau să treacă ei. Se abate de la drumul său obişnuit şi vine spre mine. Respir din ce în ce mai greu, când văd cum ochii lui îmi fixează trupul. Se opreşte fix în față şi se apropie încet de urechea mea. După un mârâit uşor, reuşeşte să spună:
-Stai departe de mine. Îți voi crea mari probleme.
Încerc să nu mă las înduioşată de vocea-i răguşită.
-Păi ghice ce, îmi plac problemele.
Se distanțează brusc de mine şi îşi dă ochii peste cap. Brusc devine foarte serios şi pleacă.
La scurt timp, tot campusul mă priveşte ca pe un experiment ratat. Erika mă trezeşte din gândurile mele neobişnuite, întrebându-ma:
-Ce ți-a spus?
-Ceva legat de nişte probleme.
-"Îti voi crea probleme"?
Părea atât de înfricoşată, iar brusc şi fața mea devenise palidă.
-Oh, nu..Katherine, tu eşti următoarea.
-Următoarea la ce? Pe bune, Erika. Vreau nişte răspunsuri şi le vreau acum!
-Vei fi a lui..Mai bine spus, vei deveni jucăria lui. În acest campus, Cameron e foarte cunoscut pentru jocurile lui de "dominație". Toate fetele ştiu în ce se bagă, dar speră că în cazul lor va fi diferit, dar mereu e la fel: el le seduce, ele cad în plasă şi dupa aceea le aruncă ca pe nişte jucării stricate.
-Nu trebuie să îți faci griji pentru mine, voi fi bine. Trebuie să plec.
Încerc să scap cât mai repede de ea. Acum înțeleg de ce eram atât de prinsă în trăsăturile lui...e exact ca mine, ca vechea mea ființă. Nu voi aştepta să fiu călcată în picioare. Mă voi juca şi eu puțin. JOCUL FINAL: totul sau nimic, pot spune. Îl voi face să simtă ceea ce au simțit şi fetele acelea:durere. O merită, de aceea trebuie să o fac, e un pas spre vinecare aş vrea să îmi spun, dar ştiu că e doar plăcerea mea pentru rău care îmi conduce din nou ființa.
CITEȘTI
Când însăşi iubirea distruge
Romance"Adevărul e că toți preferați misterul întunericului, sperând întotdeauna că îl veți putea descifra, dar noi, umbrele din întuneric, îngerii căzuți deveniți ulterior demoni, nu vrem să fim citiți."
