Danger

Capitolul 3

 Pov. Jessi:

 - De ce?

 - Nu stiu! Oricum, hai sa schimbam discutia. Eu cand merg acasa? intreb. Fata lui Drew s-a schimbat foarte repede.

 - Cred ca in seara asta, nu Drew? intreaba Justin. Drew?

 - Nu poate pleca acasa! Stie prea multe! raspunde.

 - Ce?! Dar nu o sa spun nimic! zic ridicandu-ma.

 - Imi pare rau Jess, dar trebuie sa dormi aici.

 - Pe bune, nu voi zice nimic!

 - Drew... zice Justin.

 - Bine, dar daca zice ceva o omori cu mana ta. S-a inteles, Mister?

 - Da.

 - Cat e ceasul? intreb.

 - 2:10. De ce?

 - Parintii mei nu o sa fie acasa! zic zambind.

 - Bine, atunci hai sa mergem! I-am salutat pe baieti si am iesit afara. Am intrat in masina si i-am dat adresa mea lui Justin. Drumul a fost tacut si linistitor. Cand am ajuns i-am multumit.

 - Pa! ii zic.

 - Hey, da-mi putin telefonul tau! M-am uitat ciudat la el, dar i l-am dat. Eu eram deja afara. Dupa cateva secunde mi l-a dat inapoi. Pa! Am inchis usa si am pasit pe asfalt. N-aveam de ce sa-mi fac griji. Parintii mei inca aveau de lucru, iar fratii mei nu spuneau nimic. Am intrat pe usa din fata. In living era lumina. Am presupus ca era Lewis. 

 - Hey, am venit a- spun cand intru, dar ma opresc cand ii vad pe parintii mei. Stateam pe loc si nu mai spuneam nimic. Ei se uitau intrebatori la mine.

 - Oh, Jesica! nu e bine cand tata ma striga asa. Te-ai gandit sa mai dai si pe acasa, nu?

 - Tu sti cat e ora fetita? Acum tu trebuia sa dormi nu sa vi de la petreceri! tipa mama.

 - Mama-

 - Nu ai ce sa zici. De data asta ai incurcat-o rau, draga! imi zice tata nervos.

 - Dar-

 - Esti pedepsita! Fara laptop, televizor si telefon! O luna!

 - Dar e doar o petrecere! zic exasperata aruncandu-mi mainile in aer.

 - Nu ridica tonul la noi! Asta doar daca nu vrei sa inrautatesti situatia! spune tata. Am pufnit si am alergat spre scari. Am ajuns in camera mea si am inchis usa cu cheia. Super! Acum trebuie sa fiu pedepsita o luna! Si asta doar din cauza ca mi-a fost prea greu sa-mi continui drumul. Am vrut eu sa vad neaparat ce se intampla! Carly! Ma intreb ce face. Sper ca maine nu o sa ma intrebe tot felul de lucruri. Ea e de obicei cea mai curioasa din gasca noastra, dupa mine bineinteles! Deodata s-a auzit sunetul telefonului meu. Primisem un mesaj. Parintii inca nu mi l-au luat, dar sigur vor veni peste putin timp. Mi-am luat telefonul din buzunarul pantalonilor si m-am trantit pe spate pe pat. L-am deschis.

 Necunoscut : Esti ok cu parintii?

 Eu : Cine esti?

 Necunoscut : Ghici!

 Eu : Stai sa ma gandesc... esti cumva un baiat de la scoala? Poate cel de la magazin? Nu, gata, stiu: Tu esti fata aceea din ora de romana!

 Necunoscut : Serios? O fata?! Tu chiar nu stii cine sunt, nu?

 Eu : Desigur ca stiu. Esti baiatul de la orfelinat! Nu, glumesc, chiar stiu cine esti.

 Necunoscut: Uimeste-ma!