Danger

Capitolul 8

 I'm so so so so so so so so so so so so so so so so so so so so so so so so so so sorry ca nu am mai postat atata timp. Am avut o groaza de examene si de teste si parintii nu m-au mai lasat sa stau pe net. Acum a venit vacanta si o sa postez mai mult. :*

 Pov. Jessie:

  - Esti nervos degeaba! Jason este...nici macar n-a facut nimic. Chiar trebuie sa te calmezi, Justin! spun eu.

 - Eu trebuie sa ma calmez?! tipa.

 - Da! Era sa omori un mos si sa faci accident si sa-ti reamintesc ca trebuie sa ajung intreaga acasa, bine?!

 - Nu, nu e bine! zice si accelereaza.

 - Opreste-te! tip, dar el nu ma asculta. Sar din masina daca nu incetinesti!

 - Oh, serios?! Si cum vei face asta? Vei sari pe geam? intreaba.

 M-am uitat la usa si am vazut ca era incuiata si nu era niciun buton de deschidere. Cred ca asta era una dintre masinile alea sofisticate. Trebuia sa ma astept la asta.

 - Poti sa nu mai fi atat de egoist si sa te gandesti si la altii?! il intreb tipand.

 - De fapt, practic ma gandesc la siguranta ta, pentru ca daca te-ai arunca din masina la viteza asta ai intra in spital.

 - Sau, pentru ca mergi cu viteza asta noi am putea sa murim!

 - Dar nu o sa murim!

 - Esti asa de incapatanat! Nu poti sa opresti nenorocita asta de masina! tip ridicandu-mi mainile.

 - Bine! tipa si pune frana brusca.

 Eu practic m-am izbit cu capul de geam atat de tare incat cred ca o sa am un cucui foarte mare.

  - Esti prost?! ii zic.

 - N-ai vrut tu sa opresc? Nu te inteleg deloc, zice pe un ton foarte dramatic.

 Mi-am dat ochii peste cap frustrata de comportamentul lui copilaresc si el a pornit masina. Tot drumul nu am vorbit si m-am uitat pe geam. Cum putea un om sa fie atat de enervant tot timpul? Si chiar credeam ca incepem sa ne intelegem bine. Adica cand mi-a cantat acel cantec a fost...super. Are o voce asa blanda si daca ar fi fost in alte conditii jur ca as fi crezut ca e un star pop sau ceva de genu'. Adica daca l-ar auzi cineva nu ar crede ca e un criminal, cu siguranta. Deodata am simtit cum cineva (Justin) m-a miscat de pe locul in care stateam.

 - Printesa din padurea adormita! Mai stau mult dupa tine? ma intreaba nervos.

 Mi-am dat ochii peste cap nervoasa si am iesit din masina trantind portiera dupa mine. El nu a mai stat nici o secunda si a plecat. Am intrat repede in casa rugandu-ma ca parintii mei sa nu fie. Stiu ca sunt plecati, dar se poate intampla orice. In casa era liniste si am presupus ca baietii dorm. Ceasul de pe perete arata ora...7:50. La naiba, iar o sa intarzi la ora lui Stone (profa de sport). 

 - Dustin! incep sa strig. Lui nu-i sta in fire sa doarma pana la ora asta. Mereu se trezeste la 6. Lewis!

 Bine, asta incepe sa devina ciudat. Am intrat in bucatarie si acolo era un bilet

 Am plecat acum o jumatate de ora si l-am dus si pe Lewis la scoala. Si poate o sa-ti faci si tu aparitia la un moment dat si nu o sa mai lipsesti atat. Si cred ca ar trebui sa discutam despre asta dupa scoala, nu crezi?                                                                                                     

                                                                                                                                                       - Dustin