Capitolul VII

65 6 0
                                    

Charlotte

Viața mea e terminată. Nu mai sunt o fata libera, ci una captiva într-o căsnicie falsă. Nu vreau asta, nu merit asta....dar totuși...am parte de ele! De ce eu? De ce eu? Aceasta întrebare îmi răsună întruna și întruna în minte....

-Scumpo, pot sa intru? Acea voce pe care o cunosc așa de bine și îmi este așa de dezgustătoare, se aude din spatele ușii. Îmi aranjez rochia, și mă așez pe un scaun.

-Desigur!

Ușă de deschide, iar el se apropie cu pași mărunți de mine. Ziua de ieri a fost una dificilă și nu vreau nimic decât să mă odihnesc, dar uite! De fiecare dată de găsește cineva sa îmi strice cheful!

-Vino cu mine! Îmi întinde mâna. Mă uitam când în ochii lui, când la mâna lui.

-Nu mă țin cu tine de mână nici moartă! Mă ridic în picioare și ies pe ușă.

Stăteam în spatele lui, încercând să văd ceva in fața mea. Îmi era puțin frica deoarece acest om putea sa îmi facă orice.

Ne oprim în dreptul unei ușii mari. Intru speriata, deoarece nimic și nimeni nu era aici....și să nu mai spun de întuneric...

După două minute, un candelabru de aprinde. În fața mea stăteau Zeynep, Carlos ,Nihan ,Ozan și Hande care....

-Ce se întâmplă? Ce ai de gând? Își așează mâinile pe umerii mei și îmi șoptește:

-Daca nu încerci, macar prefăte! Daca nu vei și tu cu ochii tai ce ar putea păți prețioși tai prieteni! Toți erau legați de mâini.

-Te rog sa fie un vis și să mă trezesc chiar acum! Te rog.....nu mi-am dat seama că vorbesc cu voce tare.

-Imi pare rău dar acesta nu este un vis! E realitatea! Mă întorc spre el cu lacrimi in ochi.

-Ești un animal! Cum sa fi captivi niste copii de 15 ani și ,mai presus de asta, și niște carrye? Ce e în mintea ta? L-am prins ușor de gulerul cămășii.

-Si acum marea veste! Ar fi păcat ca prietenii tai sa afle secretul tau ,nu-i așa? Când am auzit, am rămas șocată. Mă uitam speriată și uimită la el. Zeynep îmi făcea semne să nu accept la fel și Nihan. Hande și Ozan aproape că plângeau, iar Carlos mă privea uimit.

-Ei? Ce zici? Accepți....nu accepți...

-Bine. Bine. Bine. Bine! Doar lasă-ma împace! Sa dus spre prietenii mei și ia eliberat.

-Mă bucur! Vrea să mă sărute ,dar îl opresc. Într-o zi voi reuși! Pleacă, iar eu mă arunc la poade începând să plâng.

Zeynep și Nihan au plecat împreună cu Hande și Ozan. În această cameră am rămas doar eu și Carlos. Durerea ce o simțeam nu poate fi descrisa...

-Sst! Carlos de așează lângă mine și mă ia in brate. Nu m-am mai simțit așa de protejată de cand eram mica.

-Câteodată​ am impresia că eu sunt cea mai nenorocoasă fata din lume! Mă așteptam la un asemenea comportament din partea lui, dar nici în ruptul capului la așa ceva! Le-am spus toate pe nerăsuflate.

Carlos

Stătea și plângea în hohote. Nu știu cum să o ajut....dar daca mi-ar spune ce știe, as putea sa o ajut! Mă pun lângă ea și o fortez să mă  privească în ochi.

-Te-aș putea ajuta daca îmi spui despre ce secret vorbește​! Ai încredere în mine!

-Nu pot! As vrea tare mult ,dar nu pot!  Acea privire liniștită și ochii ei ca oceanele mă fac sa mă simt în al nouălea cer. Sunt câteva zile de când o cunosc și de când am petrecut atâta timp împreună...stăteam cu orele in gradina vorbind despre tot felul de călătorii de care am avut parte de a lungul anilor, când hrăneam porumbei, sau când ne întreceam  calare ....toate acestea ne-au apropiat din ce in ce mai mult, însă acum că ea e regina...ce as mai putea face?

-Bine....dar nu am să te pot ajuta daca nu îmi spui! Își șterge lacrimile și se ridică. Îi repet gestul foarte repede.

-Bine atunci! Îți voi spune totul mâine! Ne întâlnim în grădina la prima ora! Bine?

-Bine! O vad cum pleacă.

Am mers și eu în camera mea și am început să mă gândesc la ce ar putea păți. Oare despre ce secret? Să aibă legătură cu moartea tatălui ei? Nu ....așa ceva nu e posibil! Ea nu ar face așa ceva nici pentru tot aurul din lume! Însă....omul se poate schimba! Doamne te rog sa fie un secret minor...și să o pot ajuta cumva!

Atunci m-am ridicat, și am mers spre camera tinerelor carrye, care erau supravegheate de Jennet. Știu că ea îi este loiala lui Charlotte, și poate ne va fi alaturi in aflarea acestui mister și rezolvarea lui.

-Vreau ca mâine dimineață ,la prima ora sa vi in grădina de lângă castel! Charlotte vrea să ne spună ceva, iar noi trebuie să o ajutăm!

-Mă scuzați că întreb dar, va mai fi cineva acolo? Deși știam cine va veni, mă prefac că mă gândesc.

-Vor fi și boierii Ali,  Ayaz și Onder! Sa nu întârzi, Jennet! Am plecat apoi sa ii anunț și pe ceilalți. Mâine va fi o zi foarte lunga....

Hei! Am postat și eu după mai mult timp! Sa fiu sinceră, acest capitol a fost scris in maxim 30 minute deoarece ideile mi-au venit pe loc!

LegământulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum