capitolul IX

66 7 7
                                    

O sa fie puțin mai diferit decât celelalte, dar restul capitolelor vor fi că înainte și vreau să știu dacă sa mai fac capitole de acest gen! Lectura plăcută! Neverificat

Lui Charlotte nu îi venea să creadă ce i se întâmplă, era că și cum trăia un coșmar din care nu se mai trezea. Ochii, gura, mâinile și picioarele îi erau strâns legate. Oare de cât timp era așa leșinată? A incercat să se miște și să slăbească nodurile de la încheieturile mâinilor și ale gleznelor. Nu, așa ceva nu era cu putință.

Și-a dat seama că a fost capturată de pirați după mirosul de pește pe care îl simțea puternic în nări. Se gândea mereu la ce îi vor face. Poate că va fi vândută în piața de sclavi, sau poate că unul dintre pirați o va pastra pentru​el că țiitoare. Și a început să scâncească încet, că sa nu o audă nimeni, dar lacrimile au inceput sa îi curgă șiroaie pe obraji și un plâns amarnic a prins s-o sufoce. Fara sa se mai poată stăpâni ,plângea acum in hohote, suspinând. Dar în acel moment a observat că nu era singura, lângă ea mai era cineva care lovea puternic cu încălțările in podea și scotea niste zgomote ciudate, urlând că un câine. Sa insemne asta că nu era singura nefericită răpită? Oare mai erau și alții? Macar de ar fi avut ochii descoperiți sa o vadă....cel de lângă ea își lovea picioarele cu și mai multă putere in podea și probabil că reușise să își dezlege călușul de la gură. Da , străin era o fata.

Unul dintre pirați, trebuie să fi auzit gălăgia, caci ușă hambarului de întredeschise scârțâind, iar o voce batjocoritoare spuse:

-S-au trezit domnișoarele? Ce ați dori la masă de dimineață? Fata arunca iarăși un blestem.

-Ooo, ce doamnă manierată! Bărbatul a dezlegat mai întâi legătură de la ochii lui Charlotte. Avea pielea neagra că tăciunele, era chel, solid și miroase că un hoit. Când rânjea, i de iveau dinții galbeni, iar brațele îi erau acoperite de tatuaje. Acum ,piratul îi dezlega lui Charlotte călușul de la gură.

-Hai sa te auzim, dă-i drumul și înjură, să vedem ție ce îți poate născoci mintea.

Scăpând din cârpa care ii ajunsese până la gât, Charlotte s-a simțit ceva mai nu e, a tras aer in piept de câteva ori, dar a izbucnit din nou în lacrimi.

-Așa, de pare că tu nu ești că prietena ta ,bravo ție! Daca stai cuminte, i să îți dezleg și picioarele. Daca nu, o să ți le leg și mai strâns decât erau până acum. Ai înțeles?

Bărbatul care ii dezlegase nodurile de la picioare se întoarse de data aceasta spre fata blonda și îi desfăcu legătură de la ochi. Fata avea niste ochi albaștri adânci, un nas mic ascuțit și un par blond cârlionțat, lung până la umeri. Și în ciuda greutăților, prin care trecuse, fața ei, atât de obosita ,era nespus de frumoasă.

-Sa te bata Dumnezeu, marinar nenorocit! Sper sa arzi în focurile iadului pe veci.

-Ia asculta la mine, isteațo! Daca nu faci din gura chiar acum,o sa ajungi pe fundul marii. Poarta te ca domnița de lângă tine! Fata de uita spre Charlotte cu niste ochi mirați. O sa îți dezleg și ție picioarele ,apoi vom urca pe punte. Dacă stai liniștită, o să primești și ceva de mâncare!

Se ridică și înaintă cu capul plecat prin hambarul scund. Charlotte mergea în fața urmând-o îndeaproape pe cealaltă fată. Când simți dintr-odată aer curat, Charlotte se opri o clipă și respiră adânc. Simți în acel moment că o ia amețeală și dădu să se tina de rama ușii.

-Hai ,mironosițo, mergi mai departe, spuse fata blonda supărată.

Urcase pe punte. După cum părea, barca nu era prea mare, nici prea aglomerată, fiind doar o mâna de oameni pe vas. Bărbatul le spuse sa se așeze unde pe mijlocul punții, lângă un stâlp. Pe când el se i depărta puțin, fata rosti iarăși o înjurătură, de data asta, în șoaptă. Obraji lui Charlotte se i roșiră la auzul sudalmilor si-si coborî privirea stânjenită.

-De prin ce palat ai picat tu aici, prințesă? Chiar nu ai auzit în viața ta nici o înjurătură? Charlotte dădu din cap în semn că nu.

-Ia lepădați straiele de prințesă, că să înveți și tu câte ceva! Crede-mă ca ce acum chiar o sa ai nevoie! Acum, Zi-mi cum te cheamă ,ochi-dulci?

-Charlotte, dar le tine?

-Irina!

-Ce ne vor face oare? Ști u de o sa ne duca?

-De u de sa știu eu...se prea poate că la un târg de sclave. Ei merg pe tărâmuri otomane. Acolo își găsesc refugiul întotdeauna! Gândul de a ajunge o scala o facu pe Charlotte săi înghețe sângele în vene.

-Ăstia sunt turci?

-Vezi tu, jefuitorii ăștia sunt o amestecătură! Vin de peste tot și nu valorează nici două parale!

-Sa-i ia dracu'! Fata cu par bălai se uita la Charlotte mirată.

-Ei bine, ochi-dulci, de pare că prinzi repede! Fetele și-au zâmbit una alteia.

-Daca ne vor vinde ,vreau sa ști că îți voi rămâne mereu alaturi! Îți jur! Charlotte rămăsese cu mana in aer timp de câteva minute.

-Jur.....Irina îi prinse mana în a ei. Nu te voi părăsi!

Hei! Cam atât pe ziua de azi! Sper că va plăcut și vreau să știu dacă sa mai fac căpițe de genul acesta!

LegământulWhere stories live. Discover now