Capitolul XIX

27 2 0
                                    

Carlos

Am deschis cu emoții cufărul. Spre surprinderea mea, in el nu se afla nimic. Charlotte și-a dat seama că îi ascund ceva.

-Ce îmi ascunzi? Am rămas fără cuvinte. Carlos, ce îmi ascunzi!

-Pai, exista un șantajist printre noi! El e cel care mi-a spus sa vin aici! În acel moment s-a uitat în jur.

-Îți place sa te joci cu răbdarea mea? Știu că mă auzi! De ce faci asta? De ce te joci cu noi? Dacă am sa te pot găsi nu o să mai scapi cu viața din mana mea! Ai auzit? Nu ,nu o sa te mai poți întoarce la copii tai! Am început să lovesc acel cufăr fara sa îmi dau seama că îmi fac rău mie.

-Charlotte, calmează-te! Chiar daca de afla aici, nu o să iasă și mai mult că sigur a fugit! Îi puteam citii în ochi o ura pe care nu o mai văzusem până atunci, o ura ce stătea în sufletul ei de ani de zile, o ura ce nu mai poate fi distrusa din privirea ei și asta o va afecta.

-Sa plecăm de aici! Tot drumul a tăcut încercând să nu verde o lacrima. O întrebam ceva iar ea îmi răspundea cu o privire fara înțeles. Eram sigur că dacă va deschide gura, o să plângă tot drumul ,iar eu nu suport să o vad așa.

M-am așezat lângă ea. Charlotte privea pe fereastră și nu înțelegea ce se întâmplă. Am atins-o încet pe umăr. Nu mă așteptam să reacționeze așa. Îi era teamă și era îngrozită, până când și-a dat seama că nu era nici un pericol.

-De ce te temi? Incercam sa îi vorbesc pe un ton calm și să par și eu relaxat.

-Ai simțit vreodată cum este să cazi in gol? Așa mă simt eu acum! Nu mai știu nimic, nu mai văd nimic, nu mai aud nimic. Doar cad în gol și nu știu ce să fac! Mă simt prizonieră în propriul meu păcat. Pe o parte Charlie și ceilalți, pe alta acest secret și pe alta îmi e frica de gândul că boierul Ali și Gennet ne vor înșela! Cuvintele ei erau atât de profunde, încât o lacrima aproape că îmi alunecase pe obraz. În acel moment am luat-o in brațe și i-am șoptit:

-Eu te iubesc! Am auzit cum a suspinat adânc.

-Păcat că nu putem fi alaturi unul de celălalt! Și acestea fiind spuse, a început să plângă.

-Am sa te salvez din captivitatea aceasta! Doar sa aflam ce s-a întâmplat cu tatăl tău! Atunci s-a ridicat și mi-a spus.

-Singura cale pentru a putea scăpa de captivitatea asta ,este sa mor! Doar așa toți veți fi fericiți ,iar secretul meu nu îmi va mai incarca viața! Cuvintele ei au fost un zid ce mi s-a izbit de inimă. Și eu țin la tine! A coborât din trăsură mergând spre Hasan și ceilalți.

Charlotte

L-am luat în brațe pe Hasan pentru al saluta. După ce l-am strâns în brațe ,l-am așezat în cărucior. Mă uitam la Merve. Ea e așa tânără și muncește pentru noi. Ea era că și copila mea. Nu avea părinți așa că noi am luat-o sub aripa noastră. Nu mă puteam abține și am îmbrățișat-o. S-a bucurat de reacția mea și a zâmbit toată ziua.

La intrarea în castel mă așteptau ceilalți. Zeynep, Sema ,Hande și Ozan.....și Charlie, cel care se îndrepta spre mine. Mi-a luat mâinile și le-a sărutat. Gestul lui îmi provoca dezgust.

-Mi-ai lipsit, soțioara mea! M-am sărutat pe frunte. Am început să mă zbat pentru a mă elibera din brațele lui.

Zeynep a văzut că ceva nu este in ordine ,așa că a inventat repede o scuză. Ba că trebuie să hrănesc copilul, ba că trebuie să mă odihnesc....i-am mulțumit din priviri.

-Charlie! Acesta s-a oprit ușor uimit că l-am strigat.

-Ascult ,frumoasa mea!

-Nu vreau sa fiu deranjată! Doar Zeynep ,Merve ,Hande și Ozan au voie în odaia mea! S-a înțeles? A făcut niște mutre dar apoi a acceptat.

-Regina s-a întors din excursia ei? Ayșe apare in fața mea fara dram de rușine.

-Ayșe, du-te să îți scuipi veninul in altă parte! Eu trebuie să am grijă de copii mei! Nu știu cum și de unde, însă o săgeata i-am străpuns direct inima. Am rămas șocată când am văzut cine a tras cu acea săgeată. Gennet stătea în spatele unei uși ținând în mână arcul. Din fericire doar eu am văzut-o.

Copii ,care acum aveau 12 ani, au început să tremure de frica. Am incercat sa le spun că mama lor murise pentru că așa era scris pentru ea, însă ei nu s-au mai liniștit. Plângeam și pentru ei, plângeam și pentru Hasan care din cauza urletelor plângea că un apucat.

M-am enervat din cauza plânsetelor și am zbierat la ei.

-Liniște​! Ozan fi bărbat! Ști și tu cat de rea era mama voastră! Ba chiar nu va lăsa să vă continuați studiile alaturi de mine! Hande, de câte ori ți-a spus că ești frumoasă? A lăsat capul în pământ.

-Așa este, însă era mama noastră! M-am calmat puțin ,la fel că ei.

-Știu asta, eu v-am spus să fiți puternici in orice ssituație ,nu? Vă rog, și acum, fiți puternici! Ușa s-a deschis larg și pe ea a apărut Emre alaturi de Neslihan.

-Frate! Am fugit în brațele lui. Simțeam că toată această agitație putea dispărea doar lângă el.

-Haide ,vino! Trebuie sa va spunem ceva! Surprizele lui mă făceau să uit de tot. S-a așezat în fața noastră alaturi de Nihan.Ce se petrece?

-Eu și Neslihan vrem sa va spunem că ......ne vom căsători și așteptam un bebeluș! Nu știam cum sa reacționez. Inima stătea sa îmi fugă din piept de fericire, iar un zâmbet larg a pus stăpânire pe mine.

-Charlotte, ești bine? În acel moment am urlat de fericire. I-am îmbrățișat pe amândoi și le-am spus:

-Când va fi nunta? Ei și-au uitat la mine ușor amuzați.

-Peste doua zile! Simțeam că leșin. Într-un timp așa de scurt, avea dacă reușeam să trimitem invitațiile.

-Nu vă faceți griji! Familia mea și cei de la palat ne vor ajuta sa planificăm totul! Nigan era sigură pe ea și acest curaj s-a transmis la fiecare.

-Atunci, haideți să începem! Ne-am apucat sa scriem invitații, lucru care a durat toată seara.

Am revenit! Nu prea mai am idei, chiar nu am așa că mă scuzați daca nu am sa mai scriu!

LegământulWhere stories live. Discover now