Stau pe un scaun langa patul Melissei ascultand bipaitul ocazional pe care il face aparatul care ii monitorizează inima.
E întinsă la orizontală în asternuturile albe, cu un tub la nas care o ajuta sa respire si conectată la o perfuzie
A pierdut foarte foarte mult sânge
Gaura pe care mi-a facut-o acul în brat când am donat sângele încă sangereaza puțin.
Nu m-au lăsat sa îi dau tot sângele meu.
Doar doi litri.Ea a pierdut trei.
Ziceau ceva ca o sa mor daca i-l sau pe tot.De parca îmi pasă daca mor acum sau mai tarziu.
Dar după am leșinat si nu am putut sa ma cert cu nimeni.
Era 4 dimineata când m-am trezit, acum o oră
Se apropie răsăritul.
Pe Amanda a dus-o mama la noi acasă.Am sunat-o când m-am trezit si a spus ca fetita plânge incontinuu si nu a spus nimic de când a auzit diagnosticul surorii sale.
5 coaste rupte, un plaman perforat de o coasta, comotie si o masiva sangerare internă.
De la ce?am intrebat doctorul care se ocupase de ea
El a oftat si a citit în fisa medicală
Însărcinată în 4 luni.
Avort.
Cred ca am distrus cam toata camera în care eram tinut când am auzit.
Si tot odată cred ca o sa-l ucid pe perversul care i-a facut asta
Pe cel pe care ea il numeste tată.
Nu numai ca e lasat-o însărcinată dar a batut-o până a pierdut sarcina.
-Iubito.am zis încet
I-am luat mâna intr-a mea.Era asa de rece.
Te rog sa te trezesti.
Vreau sa iti mai aud odată vocea.
Sa iti mai vad zâmbetul.
Mi-am tras nasul încercând sa nu las lacrimile sa iasă
Mama a fost chiar acum la poliție
S-a dovedit ca el ti-a facut asta.
O sa fie băgat la puscărie.Il cauta acum.
În curând tu si Ami veti fi libere.
O asistenta a intrat în cameră
-Nu va poate auzi.mi-a zis rece
Am privit-o dar am zis nimic
Am vazut cum ii tampon buzele cu o bucata de vată îmbibată în apă
-Pentru ce e asta?am intrebat încet
-O hidratam.Sa nu se usuce.
Îmi venea sa ii zic ca nu e o planta
E un om.
Dar nu am zis-o.În schimb am zis altceva
-Pot...sa o fac eu?
S-a uitat mirată la mine dar mi-a întins vasul cu apă si vata
Am inceput sa o hidratez eu, si am facut-o pana apa s-a terminat
Asistenta a plecat.
Eu m-am asezat la loc si am continuat sa o privesc
Presupun ca la un moment dat am adormit căci când am deschis ochii mama ma privea îngrijorată
Avea o mână pe umărul meu
Presupun ca ea ma trezise
-L-au prins? a fost primul lucru pe care l-am intrebat
Ea a clătinat din cap
Mi-am aruncat ochii la Melissa.
Era încă adormită
-Ar trebui sa cobori sa mănânci ceva Deklen.
-Nu vreau sa mănânc.
-Nu o ajuți cu nimic daca stai aici si te infometezi.
Doctorul a zis ca va dura ceva până isi revine.
-Cam cat?
-Destul.Haide.
M-a luat de mana si m-a ridicat în picioare
-Destul adică cât?
În timp ce coboram în lift ea a vorbit
Atât de încet ca abea am auzit
-Trei luni.a zis incet
Cel mult!s-a grăbit sa adauge
Nu ma facea sa ma simt cu adevarat mai bine dar i-am zâmbit slab.
Nu trebuie sa zambesti daca nu esti fericit.Daca esti trist.mi-a zis
mangaindu-ma pe umăr
-O sa mor inainte sa se trezească. am zis deznădăjduit
-Dekky,nu spune asta.
O sa vezi ca-
-Am nevoie de niste aer.am intrerupt-o
Am iesit din lift lasand-o pe mama in urma
Usile s-au deschis când am iesit si inchis in urma mea
Încă nu a răsărit complet soarele
Majoritatea pacienților dorm sau au plecat acasă iar personalul este ocupat
Afara nu sunt decat doi asistenți, un bărbat si o femeie, iesiti la fumat, si o pacientă care sta cu picioarele incrucisate pe iarbă, privind rasaritul
Presupun ca e de la psihiatrie.
M-am asezat pe o bancă si mi-am lăsat capul în palme,cu mâinile sprijinite de genunchi.
Habar nu am ce sa fac.
Habar nu am ce sa gândesc.
-Te rog.m-am rugat încet
Te rog,nu.
Nu stiu pentru ce ma rog, si nu sunt sigur daca ma asculta cineva
Am inceput sa ma îndoiesc de existență lui Dumnezeu (spre disperarea mamei) după ce tatăl meu a plecat.
Ani de zile m-am rugat sa se întoarcă acasă.Si ani de zile nu am primit nici un răspuns
Fara sa-mi dau seama am inceput sa plâng.
Esti băiat,mi se spune
Băieții nu plâng, mi se mai spune
Si ce daca sunt băiat?
Am fost si fata.
Iar atunci nu îmi spunea nimeni nimic când plângeam.Cu ce sunt diferit acum?
Ca arat altfel?
Mi s-au schimbat multe in timpul tratamentului,dar nu ai sentimentele sau canalul meu lacrimal.
Plâng pentru ca sunt trist.
Am dreptul la asta.
Dar cineva s-a asezat langa mine pe bancă si si-a pus bratul pe umărul meu.
Stiu cine e.Nu trebuie sa ma uit.
-Pleacă.am zis fără sa-l privesc
Nu s-a miscat
Pleacă.am zis mai tare
Tot nu s-a miscat
Înfuriat,am sărit în picioare
Am zis sa pleci!
Esti surd mai nou?!
Tata ma privea cu compasiune.
A dracu compasiune.Nu mai e compasiune când toata lumea te priveste asa,chiar si când te vede prima data.E milă
-Vreau sa vorbim.
Daca vrei sa plec, te astept înăuntru.
-Pe dracu o sa vorbim.Nu am nimic sa-ti spun.
-Nici măcar un multumesc pentru ca i-am salvat viața iubitei tale?
Mi-a cazut fața
Simteam cum incep sa tremur.
Doamne, tu chiar ma urasti?
-Tu...ai operat-o pe Melissa?
-Da.Si pot spune ca nu a fost o operație ușoară.
-Nenoro...
Nu puteam.Nu puteam sa il numesc asa,după ce ii salvase viața.
-Inteleg ca ma urasti.Nu ar fi trebuit sa te las singur sa ai grija de tot când erai atât de tânăr.
Vocea lui era asa rece.Parca exersase discursul asta.
-Mereu ai vrut sa fiu puternică
Sa nu isi bata nimeni joc de mine.Ai avut grija sa fi cat mai rece cu mine ca sa înțeleg
Presupun ca de asta m-ai părăsit.
M-am rasucit sa ma vadă din profil.
Fiind băiat probabil credeai ca acum eu trebuie sa iti preiau treaba.Sau poate erai doar prea scarbit de faptul ca fiica ta era de fapt un fiu.
-Nu Deklen!
A sărit în picioare cu halatul fluturandu-i ca o capa
Ma privea socat prin ochelarii cu lentile atât de subtiri ca ma întreb daca nu sunt falsi
Nu am fost niciodată scîrbit de tine.
Te-as fi iubit oricum.
Dar a fost prea greu.Prea mult pentru mine.Si tu si mama ta.Eu-
-Tu ce?!
"A,acum am un fiu.Daca tot s-a decis ca vrea sa fie băiat,sa se ocupe el de toate.pentru mine e prea greu SA AM GRIJA DE FAMILIA MEA"
-Dek-
-M-ai abandonat!
Ai idee cât de greu a fost?
Acum nu mai eram trist.Eram furios.
Tot ce am vrut sa ii spun în toți anii ăstia se revarsa peste mine acum.
Am fost diagnosticat cu cancer la 16 ani!
16!
Când alți copiii ieseau cu prietenii sau mergeau la scoala, eu trebuia sa merg la tratament.
Mi-a căzut tot părul,îmi era mereu rău si am fost mai slab ca o legumă!
Nu mai puteam nici sa mănânc singur!am strigat amintibdu-mi acele momente groaznice
Plasa peste fata,razele, si cât de obosit ma simteam după
Si ia ghici unde am cancer?
Stii?am intrebat batjocoritor
Normal ca nu stii.am zis mizînd ochii cu gura formând un o
De ce te-ar interesa ca copilul tau esec este bolnav?
Sau ce boala are?
-Nu exagera!a strigat
Am păstrat mereu legatura cu mama ta.Mereu am stiut!
-Ai stiut ce?am intrebat privindu-l printre gene
Nu stii nimic.
Zi, unde am cancer?
Si-a lăsat capul în jos
-La creier.a murmurat el
-Unde?am zis ducandu-mi mana la ureche
Nu am auzit.
-La creier!a strigat
Părea furios,dar privirea i s-a îmblînzit imediat.
-Da,la creier.am zâmbit batjocoritor
Si de la ce?
De la stres.
State a cu capul plecat mereu
De la stresul sa trebuiască sa fac eu tot ce faceai tu.
După doi ani de chin,în care tot eu trebuia sa o opresc pe mama sa plângă pentru mine si sa o conving sa isi ia pastilele, am aflat ca sunt pe moarte.
Nu am cancer doar la creier.s-a extins.
La plămâni,rinichi si i-a ghici ce?
-Doar si odată.s-a rugat încet
-Inimaaa!am strigat bătând din palme ca si cum ghicisem răspunsul la un concurs greu
Dar zâmbetul mi-a pierit imediat
Am citit ziarele.
Primari, senatori, actrite, actori, cântăreți.
I-ai vindecat de toate bolile posibile si imposibile.Dar nu ai avut timp...
Am ridicat din umeri
Sau chef...sa iti tratezi propriul copil.
M-ai lăsat sa mor.am zis soptit
-Nu.a suspinat
Nu...nu am stiut.Nu am stiut!
-Ce nu ai stiut?!
Ai zis ca te-ai interesat!
Ai stiu dar ai fost prea las sa ma confrunți.Ti-ai preferat mândria in locul meu!
Esti-
M-an oprit ca trăsnit când o durere surda mi-a străbătut craniul
Apoi una de parcă un soc electric se tot plimba prin creierul meu.
Este foarte posibil.
Mi-am inclustat dinti,nevrând sa tip de durere in fata lui.
Din fericire nu a trebuit sa o fac prea mult.Caci am simtit cum îmi pierd vederea.
El m-a prins în brațe când m-a prabuseam,strigabdu-mi numele
Ultimul meu gand a fost Melissa, si desi pare crud, as prefera sa moară si ea, ca nici unul din nou sa nu mai sufere.
