DESTINUL

Început...

Cândva am fost o familie unită și fericită, aveam tot ceea ce îmi doream, locuiam în Antalya, cea mai mare stațiune de pe litoralul mediteranean al Turciei. Adoram locul acela, mereu îmi petreceam timpul liber alaturi de prieteni în acel loc, pe litoral.
Antalya era un oraș atractiv și pitoresc, bulevardele căptușite cu palmier, străzi întortocheate și înguste, cu hoteluri luxoase. Adoram să merg in portul turistic, extrem de atractiv pot spune, apoi in cartierul vechi dar fermecător, Kaleici. Pe timp de vara Antalya devenea un refugiu de vara pentru multi călători, de parcă erau în căutarea naturii, culturii și a istoriei acestui loc.
Nu mai spun de acele sate specifice mediteranei cu aspect imaculat de pe coasta Antalyaiei, culoarea predominantă fiind albul, împodobite cu flori și înconjurate de munții Taurus, o splendoare, nici acum nu pot uita lungile plimbări alaturi de prieteni și verișorii mei până noaptea târziu pe timp de vara.
Antalya mai este numită și drept ,, Riviera turceasca", de asemenea, ea este un nod de transport major pentru regiune, cu legături bune de la Istanbul, Ankara, Side, Kemer și Capadocia.
Va întrebați oare de ce vorbesc la trecut, ei bine fiindcă în urma divorțului al părinților mei, eu, mama și sora mai mică, am plecat de acolo în Ankara. Am rămas singure fara ajutor. De la fata de bani gata am ajuns o fata extrem de săracă, bunicii din partea mamei nu au vrut sa ne ajute, învinovățind pe mama de comportamentul tatei, ei au spus că ea este o rușine pentru ei pentru faptul că a divorțat și nu le.au pasat, ne.au întors spatele. Cu economiile mamei am decis să părăsim orașul drag noua și să facem o nouă viață aici în Ankara.
Despre Ankara ce pot spune, este capitala Turciei și al doilea cel mai mare oraș al țării, după Istanbul.
Și Ankara este un important centru comercial și industrial, fiind principalul centru de comerț pentru zona agricolă care o înconjoară. Ankara, cândva, înainte de a deveni capitală era faimoasă pentru lana caprelor sale, lana de Angora, dacă ați auzit cumva.
Este situată în centru Anatoliei și dispune de câteva universități, Biblioteca Națională, Muzeul Arheologic, Muzeul Etnografic și Muzeul Civilizațiilor Anatoliene.
Mausoleul Mustafa Kemal Ataturk personalitatea cea mai importantă a secolului al XX- lea, este amplasat aici, în Ankara.
Este un oraș frumos, dar parca nu la fel că Antalya, unde am copilărit atâția ani, îmi e dor, foarte dor.
Ei și acum gata cu istoria, cred că am uitat sa mă prezint, eu sunt Melek ( Înger) Saat, Saat este numele mamei înainte de căsătorie, după chemamdu.o Yilmaz, nu a suportat să păstrăm numele tatei, nu după ce a fost înșelată cu secretara firmei noastre, o tânără cu cinci ani mai mare ca mine, ii putea fi fiică. Nu tata a băgat divortul, ci mama, de aceea au fost atât de supărați bunicii mei, ei încă consideră că femeia trebuie sa suporte până la capăt bărbatul indiferent de ce i.ar face.
Eu îmi doresc să devin o mare scriitoare, dar mai durează ceva, inca lucrez din greu la asta, dar numai noaptea sau timpul rămas liber, din cauză că avem și o cofetărie. Când am ajuns aici mama Eylul (septembrie) Saat, a decis cu ultimii bani sa deschidem o cofetărie, dar nu am fi reușit până la capăt să îndeplinim această dorință a mamei daca nu ne venea în ajutor buna mea prietena și singura rămas din atâția, fiindca restul îmi întorseseră spatele la plecare și anume Derya (ocean) Sayisman, ea provine dintr-o familie renumită în modeling in Antalya, dar ea a renunțat la viață de acolo pentru mine. Ea de fapt este avocată, și.a deschis un cabinet aici lângă cofetărie, în pauza sau in zilele libere lucrează și ajută multi oameni ca avocată, uneori celor saraci nu le ia absolut nimic, doar îi ajută, ba chiar le mai ducem și mâncare, ne place să ajutăm și să facem oamenii fericiți. Mai am o surioara de 15 ani, mai mică cu 10 ani ca mine, este inca la școală, dar când își termină lecțiile și ea ne ajuta la cofetărie, se numește Zeliha (zână a apei).
Aici în cofetaria noastră facem doar deserturi specifice țării noastre, cum ar fi budinca de orez, varianta turceasca. O pregătim așa cum mama sau bucătăreasa care o aveam in Antalya ne.o pregătea. Ea se gătește cu apă, lapte, orez, zahăr și faina de orez, adăugându-se și aroma de vanilie. Scorțișoara sau alunele sfărmate sunt cele două ornamente principale, după ce se rumenește într.un cuptor, desertul devine așa numitul Firin Sutlac (budinca de orez la cuptor), să nu uităm de minunată halva, sau motivul acela de împrietenire cu localnicii numit Zerde, va întrebați de ce oare este nevoie sa e împrietenești cu ei, ei bine Zerde este o budinca de orez dulce, servită în mod tradițional la nunti, zile de naștere și sărbători religioase, este de culoarea galbena. Printre altele mai avem și prajitura Revani, ce impresionează prin simplitatea ei, Pestil- desertul de pe sfoară, un desert unic și delicios, Kunefe - întâlnirea florilor de portocali cu brânză dulce, preferata mea Baklava, Lokum, un desert foarte colorat in tara noastra, Pismaniye - prăjitură din vata de zahar și în ultimul rând Tavuk Gogsu, un desert surpriza și multe altele dar gata, nu mai dezvălui nimic, vă aștept în tara mea sa descoperiți mai multe.

- Melek, Melek, fata mea, iar scrii la acea carte? Hai te rog vino și mă ajută, azi avem o comanda destul de importantă, sora ta a plecat la școală, Derya vinde in fața, haide fata mea, se aude vocea mamei strigând după mine pe hol. Locuim toate într.un apartament la etaj, iar la parter avem cofetaria, Derya în afară de avocatura mai este și vânzătoarea noastră, iar vecinul de la doi, un băiat drăguț de douăzeci de ani este șoferul nostru pe dubita cofetăriei cu care transporta comenzile, iar când nu sunt comenzi multe el este vânzătorul și Derya se ocupa de cabinetul de avocatura, pe el îl cheamă Ismail (cel care îl aude pe Allah) Simsek, un băiat bun și săritor, dar nu pot sa nu observ cum o privește pe sora mea sau ea pe el, cred că în timp vor deveni iubiți, daca nu cumva sunt, nu avem de unde ști ce se petrece intre ei atunci când el este trimis de mama sa o ducă pe Zeliha la liceu. Eu inca nu am ochi pentru nimeni fapt ce o cam deranjează pe mama, își dorește tare mult sa mă vadă cu cineva, iar prietena mea tocmai ce a trecut acum câteva luni printr.o despărțire de iubitul ei, Akay, alaturi de care fugise aici acum cinci ani, când a venit după noi.

UNDEVA IN ANTALYA

Stau singur în birou, am terminat ultima schiță a unui hotel, meditez asupra vieții mele, am de toate, un prieten bun, o firma in plina ascensiune, părinți bogați ce conduc o firmă cunoscută de modelling și o logodnică dar tot îmi lipsește ceva și anume acea fericire deplină. Simt că nu sunt fericit pe deplin. Sunt logodit, dar nu o iubesc, am fost forțat de părinți și de împrejurări să mă logodesc cu ea, părinții ei având și ei o firma de modelling. Ai mei vor să se unească și să formeze ceva grandios. Au anunțat public logodna mea la in eveniment fara că eu a îmi dau acordul, fara că eu sa o cunosc prea bine, adică o cunoscusem cândva, doar o noapte în pat, dar nimic mai mult, am făcut ssandal acasă dar degeaba, iar acum ea de ceva timp sa și mutat la mine acasă, dar dormim in camere separate. I.am spus clar că nu o iubesc, dar ea și parintii mei deja fac planuri de nuntă, stai sa vezi când pe vede că nu apare mirele la nunta, de ceva timp gândul ăsta îmi trece prin minte.

- Serdar (sef) , hei, tu mă auzi, la ce dracu te tot gândești, ai plecat cu gândul departe, tipa prietenul meu la mine, Emre (prieten adevărat) Ulusoy, prietenul meu cel mai bun, ne știm de la grădiniță, am urmat aceleași școli până la facultate, de la facultate drumurile noastre s.au despărțit, eu alegând să fac arhitectura spre dezamăgirea părinților mei care mă vroiau designer că și ei pentru a îmi lasă firma, iar el alegând facultatea de avocatura, acum el este avocatul firmei mele, ocupandu.se de tot ceea ce trebuie legalizat.

- Stai de mult aici?

- Nu, de cam zece minute și te văd pierdut în spațiu, cum merge treaba cu Dilek, mă întreabă el, știind nefericirea mea în legătură cu această fată băgată pe gât.
Dilek ( Dorință) Dogulu o fata roșcată cu fire de fata bogata, de bani gata, toată ziua toaca banii lui tăticu si mamica, iar uneori activează că model sau fotomodel.