Pradatori de noapte

Capitolul 8. Față în față cu dușmanul

-Lexi! Lexi! aud o voce și deschid ochii, după care îi închid la loc. Lexi! mă mai strigă o data și tresar.

De data aceasta mă ridic. Constat că e dimineață.

-Kay! rostesc și mă arunc în brațele lui.

-Ești bine? S-a întâmplat ceva?

După câteva secunde, mă desprind de el și îi trag una.

-Auch! Ce s-a întâmplat cu dragostea frățească de mai devreme?

-Unde ai fost toată noaptea? De ce aveai telefonul închis?

-Am rămas fără baterie. De ce ai dormit pe aici, pe jos? Și ce faci cu arcul? Dacă intra unchiul Ben? Ne-ar fi expediat direct la orfelinat.

-Ai rămas fără baterie?! Nu ai idee ce m-am ingrijorat! Zi, pe unde ai umblat?

-Nu cred că vrei să știi detalii. Am fost cu o fată.

-Serios?! Cu tipa aia, cum o cheama? Olimpia? țip nervoasă.

-Probabil, nu mai rețin numele?

-Nici măcar nu știi cum o cheamă? îi reproșez.

Îmi aduc aminte prin câte am trecut din cauza lui și prin ce fel de locuri l-am căutat. Și, mai ales ce pericole am înfruntat. Îmi dau seama că puteam să fiu moartă.

-Am profitat de ocazie acum că unchiul e plecat. Acum zi-mi tu ce cauți cu arcul!

-Nimic! răspund nervoasă. Mi-era frică să dorm singură în casa asta.

Plec în bucătărie. Am nevoie de o cafea puternică.

-Lexi, așteaptă. Îmi pare rău că te-am lăsat singură. Puteai să mergi la Kimberly dacă ți-a fost frică.

Da, Kimberly! Exact acolo. Îmi amintesc cum mă plesnise. Dintre toate lucrurile care s-au întâmplat, asta mă face să râd acum.

Kay vine la mine și mă îmbrățișază. Lacrimile stau să îmi izbucnească. Cu greu mă abțin. Mă gândesc să îi povestesc totul. Nu pot îndura asta singură. Planul meu va trebui să mai aștepte. Intră unchiul. Kay reușește să ascundă arcul. Unchiul începe să ne povestească ce s-a întâmplat pe acolo și ne întreabă dacă totul a fost în regulă. Mințim că am stat doar în casă. Pe la amiază vine și Holly. Eu gătesc împreună cu ea, iar Kay pleacă cu unchiul în oraș, la cumpărături. Unchiul plănuia să zugrăvească. Venise cu un aer complet schimbat. Nu mai prind timp singură cu Kay. Seara se întoarce obosit. Hotărăsc să îi povestesc mâine.

Dimineața de luni începu cu o ploaie scurtă. Afară se simțea mirosul de proaspăt și de pământ. Am pășit pragul liceului cuprinsă de teamă. Îmi era teamă să nu dau ochii cu Sheyla sau Sammy. Mă gândesc dacă omul-lup pe care l-am ucis a fost într-adevăr Roy. Nu vreau să îmi imaginez ce voi păți dacă va afla cineva. Prima oră m-am mai calmat, deoarece nu am dat peste nimeni. În prima pauză am ieșit afară, singură. Kimberly mă văzuse, dar a preferat să mă ignore. Kay plecase nu știu unde. La una dintre mesele din curte, ce să vad? Ceva ce mă aduce într-o stare de șoc. Acolo erau Sheyla și Sammy, iar lângă ei Roy. Îmi trece prin gând că nu el a fost omul-lup și încerc să respir ușurată. Roy se mișcă și observ că are brațul stâng bandajat. Asta îmi crează un sentiment de neliniște. Dacă el a fost într-adevăr omul-lup, iar eu l-am nimerit în mână. Mă holbez la el preț de câteva secunde, poate minute. Într-un final, Roy mă observă. Îmi feresc repede privirea. Decid să plec repede de aici.

-Lexi, bună! dau peste Alex.

-Bună, Alex! Chiar mă grăbesc acum! răspund.

-Pe bune? Deci așa o să procedezi? O să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic la petrecere?