Pradatori de noapte

Capitolul 37. Familia

"Nu e una din noi! Nici nu știm măcar ce e! Așa ceva nu s-a mai pomenit. Noi suntem lupi, iar ea e umană. Nu aparține haitei. Eu zic să o ucidem. Nu putem risca să o avem prin pădurile noastre.'' O avalanșă de voci, femei și bărbați, îmi răsună în minte în timp ce eu îmi concentrez atenția pentru a auzi ceea ce se discuta în sala cea mare, la întrunirea la care eu nu am fost invitată, deși soarta mea e în joc. 

-Nu ar trebui să te forțezi așa mult! Încă ești slăbită și corpul tău nu e obișnuit cu asemenea efort mintal! intră Hanna și îmi aduce o tavă cu mâncare. 

-Unde e Roy? o întreb. 

-La ședință. Încă mai încearcă să te salveze.

-Să mă salveze? Sunt ca și voi acum. Nu mă puteți ucide. E legea haitei! Cel puțin asta am înțeles. 

-Ca și noi? Nici pe departe. Noi suntem lupi din generații. Am moștenit asta, pe când tu...

Strâmbă din nas. Îmi dau seama că această Hanna pare deranjată de prezența mea. Eu chiar vedeam pe ea diferită de restul, dar se pare că m-am înșelat. Ar mai fi vrut să adauge ceva, dar întră Roy împreună cu fratele său. Aștept ca cei doi să mă lămurească mai bine. 

-Bună, Lexi! mă salută Roman, cu care încă nu am apucat să discut.

-Bună! rostesc. Ce s-a întâmplat? 

-Nu te îngrijora! Următoarea ascensiune va fi peste două săptămâni. Cel care urmează la primirea darului de Alpha e următorul ca vârstă. Acela e fratele bunicului, Roger. Îi va respecta acestuia decizia luată cu prețul vieții. Roger e un om drept. Sunt sigură că te va accepta și în haită. 

Aceste vorbe nu mă liniștesc. Știu ce am auzit și știu care e părerea generală despre existența mea. 

-Cum rămâne cu restul? Nu vor fi niciodată de acord. 

-Vor respecta decizia luată de Alpha, fie că le place, fie că nu. Nu au puterea de a decide! mă lămurește Roman. 

-Și ce ar trebui să fac? Nu pot rămâne aici două săptămâni. Vreau să merg acasă! 

-Nu poți! Nu poți sta în preajma oamenilor încă. Nu ai o haită și nici nu știm măcar ce ești cu adevărat. Nu s-a mai pomenit ca un om să devină lup. Nu știm cum vei reacționa. Bunicul a spus că vor fi consecințe. Nu știm exact la ce s-a referit pentru că nu a mai trăit ca să ne lămurească.

Observ în vocea lui Roman că acesta mă consideră vinovată pentru moartea lui Alpha, chiar dacă nu prea lasă să se vadă.

-Trebuie să vorbesc cu unchiul Ben și cu Kay! Trebuie să știe că sunt bine. 

-În niciun caz! exclamă Roman.

-Ține! îmi aruncă Roy telefonul. 

-Sper că știi ce faci! îi spune Roman, după care iese din cameră.

Îmi deschid telefonul și văd o groază de apeluri pierdute și mesaje. Caut numărul lui Kay. 

-Așteaptă! Roman are dreptate. Nu îi poți spune ce ai devenit! Spune-i că vindecarea durează mai mult și că mai trebuie să stai aici două săptămâni. 

-Vrei să îi mint din nou? 

-Cel puțin până când vom avea un Alpha și vom știi exact ce va decide acesta. 

Îl asigur că voi face întocmai. Tastez numărul. Vocea lui Kay îmi aduce lacrimi în ochi. Îmi doresc mai mult decât orice să fiu acasă, lângă familia mea, nu aici, înconjurată de străini. Singura față apropiată e Roy, dar el e unul contra zeci. Nici măcar Roman, care mereu a fost amabil cu mine nu pare prea mulțumit de existența mea. Vorbesc și cu unchiul și îl conving cu greu că mai trebuie să rămân aici pentru a mă vindeca complet.