"Iubire sau afacere?"

745 33 12
                                    

Am plecat fără să mă uit înapoi.Știam că mă place,dar nu înțeleg de ce nu făcea nimic.Ah,da.Selena...

Oare va sta cu ea sau va veni la mine?

*Justin's Pov*

Am văzut cum a ieșit cu pași repezi afară cu un mic zâmbet.Îmi doream să o am aproape mereu,dar nu o puteam pierde pe Selena.

Nu știam ce să fac.Mă simțeam prost,fiindcă eram împărțit.

Pe o parte era Selena.O fată minunată cu un zâmbet larg,iar pe partea cealaltă e Melanie.Ea nu este o persoană publică,dar este o fată simpatică și alintată ca o mâță.

Aveam de ales practic fie o iubire pentru afacere,fie o iubire adevărată.

Cred că știm alegerea.

Mi-am ridicat corpul masiv de pe canapeaua din piele și mi-am scos telefonul.Inima îmi bătea cu putere și aveam emoții.Am format numărul Selenei și am așteptat un răspuns.

-Da? Spune cu o voce răgușită.

-Hei.  Îi spun ușor speriat.

-Justin?

-Da. Uite..trebuie să vii la studio.

-De ce?

-Avem ceva de vorbit.

-E de rău?  Îmi spune speriată.

-Doar să vii cât mai repede.

Și am închis.Ce urma să-i spun? Cum aș putea să o spun frumos? Oare va înțelege? Întrebările mă măcinau și parcă regretam că am sunat-o.Inima mea era împărțită în 2 tabere.Oare voi face ce trebuie sau voi claca?

Mă gândeam la tot felul de scenarii și niciuna dintre ele nu avea un final fericit.

"Selena intră în studio cu un aer suspicios.Avea părul negru,trecut de umeri și ușor ondulat.Era îmbrăcată cu o rochie mulată și bej,iar în picioare avea botine cu ținte.

Recunosc.Arăta bine,dar Melanie ar arăta mai bine în "chestiile astea de fete".

M-am oprit din holbat și am invitat-o pe canapea.Ne-am așezat amândoi încet și cu frică.I-am povestit totul și nu a ieșit bine.La final m-am trezit cu o palmă zdravănă pe obrazul stâng.Palma aceea a fost plină de ură și durere.

Selena s-a uitat dezamăgită în ochii mei și aproape exploda de furie.S-a întors cu spatele la mine și s-a dus spre ușă.Înainte să o deschidă s-a întors pe câlcâie și a venit spre mine.

-Oricum nu mi-ai plăcut niciodată!

Spune și pleacă mândră

"Direct sub centură,bărbățel!"

"A fost urât,conștiință"

"Poate chiar nu te-a plăcut"

"Mersi de încurajare."

Așa se întâmpla în unul din cele mai rele filme din cap.Să nu mă placă?

În mine se dădea o luptă de dominare a inimii.Oare va domina Selena sau Melanie? Am fost trezit la realitate când o mână îmi scutura ușor umărul drept.Am revenit la realitate și am văzut-o pe Selena.Stătea destul de curioasă și era îmbrăcată la fel ca în filmul din capul meu..ciudat.Să sperăm că nu se va întâmpla la fel ca în filmul meu.

Am invitat-o pe canapea și m-am pregătit de o lungă conversație sau ceartă.

"Să vină potopul" Mi-am zis.

Am început să-i povestesc cu teamă și la fiecare detaliu făcea ochi mari,dar nu părea surprinsă.Mă așteptam la țipete,palme sau ceva în gen,dar nu a fost surprinsă deloc.M-am oprit din povestit și m-am uitat la ea.

-De ce nu ești surprinsă?  O întreb confuz.

Se uită la mine și chicotește.

-Pentru că știam.

-Știai? I-am spus și am făcut o mutră de care și tractoriști s-ar speria.

-Da.Era destul de evident.

-Și de ce nu ai zis nimic?

-Așteptam să recunoști.

-Îmi pare rău.  Îi spun cu durere în voce.

-Nu-i nimic. Atâta timp cât ești fericit cu ea,nu mă deranjează. Nimic nu e veșnic.

-Mulțumesc.

Îi spun și o îmbrățișez.Nu mă așteptam să mă înțeleagă și nici să fie așa calmă.Știu că suferă și că nu și-ar dori să mă vadă cu altcineva,dar nimic nu e veșnic.

-Fugi după ea,prostănacule!

Îmi spune ea trezindu-mă la realitate.Am zâmbit și i-am plasat un sărut scurt pe obrazul ei rece.

Am făcut pași repezi spre clanță.M-am apropriat de ușa și am prins clanța brutal aproape smulgând-o.Am deschis ușa și am alergat de parcă viața mea era de partea cealaltă a tunelului.

*Melanie's Pov*

Mergeam pe stradă singură fără vre-o direcție.Nu știam ce să mai cred.Oare chiar mă plăcea? Sau au fost doar niște cuvinte spuse pe moment?

Aceste întrebări îmi invadau mintea și tot ce îmi doream era să fiu singură.Am sesizat o bancă mică și retrasă pe o alee.M-am așezat și am lăsat amintirile să-mi umple mintea.Eram pierdută în spațiu pâna ce o mână îmi scutură umărul.M-am trezit la realitate și am văzut două siluete în fața mea.Una era masivă,de bărbat,iar cealaltă fină,dar dură de femeie.Am rămas cu ochii țintă spre ei,mi se păreau foarte cunoscuți.Mușchii mi s-au încordat când omul masiv m-a smucit de pe bancă și m-a urcat pe umărul său.

Cele două corpuri dure se apropriau de o furgonetă mare,neagră și cu geamuri acoperite.Mă zbăteam și urlam,dar nimeni nu mă putea auzi.

"Ți-a trebuit bancă retrasă.Na,bancă retrasă,Miss Prostescu.Când ești prost și viața-i grea"

"Nu acum,conștiință.Sunt într-o mare belea"

"Dacă nu ai mai fi un pudel în călduri,ai putea să te gândești să-i dai tipului una în punctul sensibi"

Cum de nu m-am gândit la asta?

"Conștiință deșteaptă"

"Știam!"

M-am pregătit și când am prins un moment în care eliberase umpic strânsoarea,l-am și pocnit în punctul sensibil.Mi-a dat drumul și am văzut cum s-a prăbușit de durere.Femeia încerca să mă prindă,dar a renunțat și a murmurat o înjurătură.Am fugit ca arsă și nu m-am oprit până ce am dat peste alt corp masiv.Dacă era acel bărbat? Dacă vroiau să mă sechestreze?

De frică nu mi-am ridicat ochii ci pur și simplu am stat.Fiecare mușchi al corpului meu tremura,iar eu mă simțeam ca în mijlocul războiului.

Să-mi ridic privirea? Să risc?

Sfârșit:))

O doamne :o. 1k de cititori?

Mulțumesc mult și vă aștept cu păreri la acest capitol :**

Îmi pari cunoscutWhere stories live. Discover now