Îmi pari cunoscut

"Casa de copii"

*Melanie's Pov*

Și din nou,sunt singură.

Ploaia se pierde repede printre tufișuri ceea ce mă face să chicotesc.Mi-aș dori să fiu ca aceste picături incolore,dar umede.Aș vrea să mă pot prelinge din cer pe fața oamenilor,ascunzându-le durerea.

Când eram mică,tata m-a dus la casa de copii,Rasty's Home.Era foarte mândru să mă vadă atât de încântată de ideea de a ajuta ființe care au avut mai puțin noroc.

" Tata se întoarce spre mine și îmi zâmbește,în ochii lui verzi,apărând o sclipire inegalabilă.Mi-a prins mâna micuță și fragilă într-a lui și am pornit spre mașină.

-Unde vrei? Față sau spate? Mă întreabă în timp ce se pune în genunchi,ajungând la nivelul meu.

-Față.  Îi răspund,alintându-mă.

Tata chicotește și mă ridică pentru a mă pune pe scaunul din față.A deschis portiera albăstruie a mașinii și m-a lăsat grijuliu pe scaunul din față după care mi-a pus centura.

-E în regulă așa,prințeso? Mă întreabă,zâmbind.

-Da,tati. Îi spun,dând afirmativ din cap.

Îmi închide portiera și se îndreaptă cu pași repezi spre locul lui.Deschide ușa și se așază pe scaun,eu zâmbindu-i încontinuu.Pune cheia în contact și pornește mașina,va urma o călătorie în lumea celor mai puțin norocoși.

Mi-am închis ochii și am lăsat imaginația să-mi zburde.

Erau zeci de copii,mici,mari și fiecare fugea către o familie.Erau fericiți,zâmbeau și iubirea li se citea în ochi,nimeni nu mai e singur acum.

Am fost readusă la realitate de tata.Mi-a sărutat fruntea și mi-a șoptit un mic "Trezește-te" la ureche.

Pleoapele îmi erau grele și nu vroiam să le deschid.Îmi plăcea lumea în care eram,era perfectă.

Cu greu,m-am dat jos de pe scaun și l-am luat pe tata de mână.Încă mă privea mândru.

Am pășit în institutul Rasty's Home și am rămas uimită.Pereții erau de un mov deschis combinat cu pete albe din când în când,camera de așteptare nu era mare,dar era primitoare.Câteva scaune negre și confortabile,o masă mare de sticlă în mijloc și reviste de modă,ăsta era peisajul perfect al camerei.

M-am așezat pe un scaun și am putut să simt cât de moale era,puteai să adormi liniștit pe el.Mă uitam în jur și l-am văzut pe tata,vorbind cu o doamnă.Era destul de frumoasă.Înaltă,cu părul castaniu și ondulat,o rochie mulată și roșie asortată cu balerini negri,dar piesa de rezistență era poziția ei.Una dreaptă,a balerină

-Melanie,ea e doamna Crewl. Îmi spune tata,arătând spre doamna cu poziție de balerină.

-Bună ziua,eu sunt Melanie. Îi spun în timp ce aceasta se apropria pentru o îmbrățișare.

M-a ținut strâns în brațe timp în care am putut să-i observ minunatul colier din aur alb și să-i inspir parfumul înmiresmat.Mi-a dat drumul și s-a uitat în ochii mei.

-Vreau să-ți fac cunoștiință cu cineva. Mi-a spus în timp ce îmi studia fața. Poți să-mi spui Celine.

-Bine,doamnă Celine Crewl. Îi spun,iar cuvintele mele o fac să surâdă.

Am urmat-o pe un hol lung și gri până am ajuns într-o cameră mare.Avea pereții albi și un tavan colorat în roșu.În cameră se aflau două paturi supraetajate și o mică fată pe unul dintre el.Zâmbea și se juca cu păpușile ei.Celine m-a îndemnat să mă duc la ea și să o cunosc.Am fost de-acord și am pornit spre ea.