Îmi pari cunoscut

"Adevărul"

*Justin's Pov*

Am pornit mașina în speranța de a o calma pe Melanie.Era vizibil speriată,tremura.Nu vreau să o forțez să-mi spună ce s-a întâmplat,când va fi pregătită îmi va spune.

Mașina gonea pe străzile mult prea aglomerate,destinația era casa mea,vroiam liniște alături de Melanie.

Un semafor ce avea culoarea roșie m-a îndemnat să opresc și să privesc corpul mic și firav de lângă mine.Fața lui Melanie era palidă și exprima durere,dezamăgire,își ținea genunchii strânși în pieptul ei,o durea ce s-a întâmplat.

Nu am îndrăznit să-i tulbur liniștea ci pur și simplu am luat-o la goană pe șosele din nou.

Ajunși în fața casei mele,mă ridic ușor de pe scaun și ca un veritabil domn,îi deschid ușa lui Melanie.Își desparte fața de genunchii săi și se uită cu ochii ei roșii și înlăcrimați la mine.Oftez și o prind de talie în așa fel încât să-și încolăcească picioarele de talia mea.Și-a rezemat capul pe umărul meu și mă strângea cu putere,se simțea în siguranță în brațele mele.

Mi-am scos cheia din buzunar și am deschis ușa maronie a casei.Am deschis ușa,corpul lui Melanie fiind încă lipit de al meu.

*Melanie's Pov*

M-a lăsat jos cu grijă și mi-a șters dâra de lacrimi.Degetul lui mi-a arătat direcția către canapea.

Practic,mi-am târăt corpul până acolo și l-am lăsat să cadă pe canapeaua din piele neagră.

Cum a putut Ash să-mi facă asta? Eram cei mai buni prieteni.

Nu m-am putut abține și am plâns.Aș fi vrut să urlu,dar ceva mă îndeamnă să sufăr singură.Am simțit două mâini puternice ce m-au prins de șolduri și m-au tras în poala lui Justin.Mi-a ridicat bărbia și m-a făcut să mă uit în ochii lui vizibili îngrijorați.

M-am apropriat de el,strângându-l într-o îmbrățișare.A zâmbit și și-a dezlipit corpul de al meu.

-Când ești pregătită,să știi că sunt aici să te ascult.   Îmi spune și îmi sărută obrazul umed de la atâtea lacrimi.

-Mulțumesc.

După asta,am adormit.

"Stau în capul scărilor și privesc scena îngrozită.Doi oameni,o femeie și un bărbat,îndreaptă armele spre două corpuri.Sunt o umbră care coboară în grabă scările,urlând.

Mama și Justin erau răpuși de cei doi și armele lor.Încerc să-i împing,dar în zadar,sunt o fantomă a propriei frici."

Mă trezesc rapid,respirând greu.Justin se uită confuz și îngrijorat.Urăsc să-l văd așa,dar coșmarurile astea încep să mă înnebunească psihic.

*Marku's Pov*

La naiba! Melanie nu răspunde la telefon,dar ușa e deschisă.

Intru încet și dau de corpul masiv a lui Ash.Stătea pe canapea și privea în gol.

Mă jur,copilul ăsta mă sperie.

Mă aproprii de el și îi scutur umărul,aducându-l la realitate.Își întoarce privirea spre mine și mă privește speriat.

-Ash,ce s-a întâmplat?  Îl întreb îngrijorat.

-Nu am vrut.Nu știu de ce am făcut asta.Îmi pare rău.  Îmi spune în timp ce ochii lui se umpleau de lacrimi.

-Ce vrei să spui? Unde e Melanie?

-Nu știu.A fugit pe geam și s-a rostogolit până la sol.Mă jur,nu am vrut să o rănesc.

-Ash!  Răcnesc și încep să arunc tot ce se afla pe masa de sticlă a sufrageriei.

Unde naiba-i Melanie? Ce s-a întâmplat aici?

*Melanie's Pov*

Telefonul îmi vibrează de ore bune,Markus e îngrijorat.Nu vreau să-i răspund,nu sunt pregătită să povestesc nimănui.

Acum,vreau doar să stau și analizez motivele pentru care Ash ar face asta.

Droguri? Alcool? Nervi? Supărare?

Capitol nouuuu.

Vă aștept cu păreri.

Știu că e scurt,dar sunt în panică de idei:)))