Simți și tu plăpânda adiere a vântului,
ca mâna tremurândă a invizibilului,
pete de culoare aruncând sufletului ?
Cu o alba fericire îl înnebunește,
cu un negru dureros îl otrăvește,
cu sânge de trandafir semnează în a iubirii nume,
cu picături albastre îl stropeste,
cu extaz, agonios îi zâmbește.
Simti si tu cum,
Frunze de nuc te dezmiarda în întuneric,
Cu gândul ,cu visul ,feeric te pierzi în noapte,
Raze ale lunii te-a copera sfios,
Voci și urlete s-aud parcă aievea, tu plângi copilăros.
Din neanț de nu știu unde vin stafii albicioase,
Murmurul și cântul se-aud de pe coaste
Suspini, te pierzi ca alta dată, speranta vie a naturii te absoarbe de îndată ,
Contopirea vieții vii cu cea a naturii pustii.
CITEȘTI
Sentimentalisme
PoezieSenti-ment; o emoție ce ne aduce la viață inima,perceput ca fiind ceva feeric...distructiv -mental; iluzii create de creier pentru a ne asigura ca suntem bine...suntem în sevraj, automutilandu-ne inima pe zi ce trece ☆dar dacă a fi ,,senti-mental"...
