Am ucis o păsăre cântătoare,
I-am zdrobit inima cu ardoare,
I-am supt sângele de trandafiri,
În suflet i-am înfipt țepi otrăviți și spini.
Glasul sau măreț nu se mai aude în zare,
Se stinge și o doare.
Am ucis iubirea dintre noi doi,
Am luat sentimente și le-am pus pe foi,
Suntem siguri, pustiiți,
Muritori și neiubiti.
Am rupt aripile unui înger,
S-a stins și ultima speranță,
Unde sa mai zboare?
I-am luat fericirea cu o inima de gheață.
Era pe moarte,
În sufletul ei, iubire,
M-a iubit, și mi-a umplut sufletul de fericire.
Am ucis luna de pe cer,
i-am dăruit inima mea,
Și mă simt al nimănui,
Mă iubești, eu te iubeam.
Acum, mă pierd singur în tacere...
amintindu-mi ochii tai,
si buzele de miere.
Te-am sărutat cu pasiune,
și te-am ucis din plăcere,
Am rămas cu amintirile,
Noptiilor de vis,
Patat cu sângele tău pe sufletu-mi murdar,
Te-am pierdut, sunt blestemat,
Un suflet hoinar.
YOU ARE READING
Sentimentalisme
PoetrySenti-ment; o emoție ce ne aduce la viață inima,perceput ca fiind ceva feeric...distructiv -mental; iluzii create de creier pentru a ne asigura ca suntem bine...suntem în sevraj, automutilandu-ne inima pe zi ce trece ☆dar dacă a fi ,,senti-mental"...
