Sentimentalisme

Te rog, să...

Sunt bolnav de iubire,
Într-o zi când m-am gândit la tine...
Oh...m-am îmbolnăvit în vise,
Visele cu tine, se spulberată acum în mine,
Mă doare...
Unde m-ai aruncat tu?
În adâncul sufletului pierdut.
Nu știu dacă vezi cât de mult se adâncește rana ce mi-ai făcut - o.

M-am jucat cu focul,
Și mă distruge al tău gând,
Vreau sa te întreb ceva...
De ce mă privești în timp ce mor,
De ce nu te oprești ?
Mă frământată al tău dor.

Poate putem visa unul la altul,
Sa ne atingem în lumina lunii,
Sa aruncam amintirile în timpul,
Ce trece dar nu e leacul tăcerii.
Dă durerea la maxim....
În boxe se aud sunetele tristeții,
Eu voi arunca cu soare-n urma ta,
Strângându-mi iubirea-n palme.

Infingem cuțite prin cuvinte,
Ce mai faci? Ești bine?
Îmi pare rău...
Încă sper sa aud cuvinte de iertare,
De ce iubim?
De ce simțim?
De ce preferi iubirea?
De ce?...
Cineva te va iubi mai mult decât a reușit inima mea...
Renunță odată! Nu mă auzi?
Nu pot...Sunt legat prin dragoste...
Tu mă distrugi, iubita pacoste!
Poate cineva te va iubi în zori de zi,
Poate cineva te va săruta pe buzele pustii...

Poate undeva voi găsi leacul...
Să-ți iau și ție?
Inima de gheață...
Îți vei regăsi drumul spre marea,
Marea speranțelor pierdute...
Și atunci, arunca lacrimile în ploaie,
Vorbele tale scrie-le în soare,
Le voi șopti atunci,
Fericirea va fi întotdeauna...
Departe de tine,
Iubirea aproape de centrul ființei noastre,
Te rog să mă..., iubită pacoste.