Iubire desenată

Capitolul 4

~Jungkook~

După ce i-am lăsat pe Jimin şi Ji Ana în fața blocului unde stă brunetul, mă îndrept obosit spre casă, nu înainte de a-mi parca maşina. O blochez şi mă îndrept spre uşa de la intrare. Urc la mine în cameră unde mă duc să fac un dus.

Chiar dacă am ieşit azi la un suc toți trei pentru a ne mai relaxa, eu tot obosit mă simt. La insistențele Ji Anei am mers pe urmă să vedem un film, o comedie romantică mai exact, la care doar ea a râs. Jimin a ales să se holbeze la ea decât la ecranul imens, iar eu? Muream de plictiseală. Nu sunt fan acestui gen de filme. Plus că pe telefon nu am putut sta ca să mai treacă timpul din cauza paznicului ce tot îmi atrăgea atenția să îl închid. Şi nici să ațipesc nu am putut pentru că Ji Ana îmi dădea câte un bobârnac de fiecare dată când mă lăsam pe spate sau închideam ochii.

Mda... şi aşa s-a mai dus o zi...

Ies din baie îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni scurți, pe umeri având un prosop alb cu care să îmi şterg părul. Mă aşez, sau mai bine zis, mă trântesc pe scaunul cu rotile şi mă apropii de birou deschizându-mi laptop-ul.

Am temă să compun un cântec cap-coadă, dar acum mă chinui să fac negativul. Versurile le-am scris relativ repede când am fost, acum câteva săptămâni, la casa de vacanță a părinților mei la poalele munților, înconjurată doar de pădure. Un loc relaxant şi cu multă linişte, locul unde mă duc de fiecare dată când am nevoie de inspirație sau când vreau să fiu singur.

Mă holbez la ecranul laptop-ului de câteva minute, chinuindu-mă să îmi țin ochii deschişi. Oare să continui şi în seara asta sau să o las pe mâine?

Întrebare întrebătoare. Simplu! La somn!

Îmi mai frec puțin părul cu prosopul pe care îl arunc pe scaun, apoi, fără să mai stau să mă gândesc mă arunc în  mijlocul patului închizând ochii şi adormind imediat.

*

Îmi deschid leneș ochii la auzul alarmei de pe telefon, nefiind sigur de unde mai exact provine sunetul.

Atât de obosit am fost aseară încât nici nu m-am mişcat, dormind în aceeaşi poziție, adică pe burtă. Mă ridic cu greu fiind puțin amorțit, apoi îmi târâi picioarele până la birou, unde se află telefonul. Îl iau în mână  şi glisez cu degetul pe ecran, făcându-se din nou linişte.

Surprinzător, nu mă simt nici pe de parte atât de obosit pe cât am fost ieri. Bine, aseară m-am culcat la 9:30, când eu obișnuiesc să mă pun la somn după ora 2 am.

Mă duc la dulap din care îmi scot o pereche de blugi negri, un tricou alb şi un hanorac gros de culoare gri, potrivit pentru un început răcoros de primăvară, pe care le iau apoi pe mine.

Îmi iau rucsacul în care am doar un caiet abia folosit, cheile şi portofelul, după care ies din casă, intrând şi pornind maşina.

Parchez în fața blocului unde i-am lăsat pe Jimin şi Ji Ana aseară. Mă fac comod pe scaun pornind radioul ca să mai treacă timpul.

Ştiri. Schimbă!... Alte ştiri. Schimbă!!... Uuu, muzică! Ah, stai! E clasică. Nici nu mă gândesc! Închide-l doar!

Opresc radioul după care îmi rezem brațele şi bărbia pe volan privind undeva la întâmplare.

Oare ce le ia aşa de mult? Întreb în gând lăsându-mă pe spate şi privind spre uşa de la scară, așteptând să se deschisă şi să apară cei doi porumbei.

Ce fraier sunt! Aseară i-am lăsat pe amândoi aici, în fața blocului unde stă Jimin. Singur. Iar la cât de nebuni sunt unul după altul, sunt o mie la sută sigur că nu au fost cei mai cuminți îndrăgostiți care s-au pomenit vreodată.