Iubire desenată

Capitolul 6

~Jungkook~

O privesc atent. Sigur a pățit ceva dar nu vrea să spună. Stă cu capul într-o parte cu mâinile încrucișate la piept. Nu îmi place să o văd supărată. Ei bine, nu îmi place să văd pe nimeni supărat.

Încă de când am cunoscut-o nu am văzut-o vreodată să râdă sau măcar să schițeze un mic zâmbet. Poartă aceeași imagine a unei fete triste, rănite, cu care soarta nu a fost prea miloasă.

Oare dacă spun o glumă bună o să o fac să râdă sau să zâmbească câtuși de puțin?

Dintr-o dată îmi vibrează telefonul oprindu-mă din a mai găsi o glumă bună. Am primit un mesaj. Îl deschid citind mesajul primit de la Blonda ❤, iubita mea.

"Hei Kookie, ce faci? E 14:30. Sper că nu ai uitat de mine. :)) Te aștept în parc acolo unde ai zis că ne întâlnim. Te pup 😘"

Un micuț zâmbet îmi apare în colțul gurii.

"Hei Blondo! Fac bine şi nu, nu am uitat de tine. Cum aş putea face asta? :)) Vin şi eu imediat, am avut de făcut ceva."

Apăs pe butonul "Trimite" apoi las telefonul lângă mine privind-o pe cea ce stă tăcută pe fotoliu.

-Um, a intervenit ceva urgent şi trebuie să plec. O lăsăm pe mâine, ok?

Îşi întoarce capul spre mine privindu-mă puțin derutată. Ridică timidă din umeri aprobând. Mă ridic în picioare asezându-mi geaca pe mine şi îmi iau rucsacul în spate gata să plec.

O văd cum stă pe marginea fotoliului analizând în continuare încăperea. Doar nu crede că o să o las aici singură, nu?

-Te-aş mai lăsa să te holbezi dar trebuie să încui uşa când ies! o trezesc parcă dintr-o transă, ea tresărind ușor.

Aprobă încet din cap nesigură, apoi se ridică şi ea luându-şi rucsăcelul în spate. O las să iasă prima, după eu rămân să încui uşa.

-Îmi pare rău, dar chiar am ceva urgent de făcut. Ne vedem mâine, ok? o întreb cu un zâmbet pe față.

-Ok! spune simplu.

Îi ciufulesc în joacă părul apoi mă îndrept spre ieșire, observând că între timp am mai primit un mesaj de la ea.

"De făcut ceva ce?"

Îmi dau ochii peste cap. Uneori poate deveni puțin geloasă. Sau poate mai mult.

"Nimic de care să îți faci griji. Oricum, îți explic când ne întâlnim!"

"Ok! Te aștept! :))"

Îmi bag telefonul în buzunarul pantalonilor intrând în parcare. Deblochez maşina şi mă aşez pe locul şoferului dând drumul la radio.

După vreo cinci minute de condus parchez maşina, intrând apoi în parcul unde trebuie să mă întâlnesc cu blonda mea.

Pășesc pe o alee mai liniștită şi mai ferită de ochii celorlalți îndreptându-mă spre o bancă de sub o salcie imensă, în fața acesteia aflându-se un mic lac. Acesta este "locul nostru", după cum îl numește ea.

O zăresc acolo, pe bancă, aşteptându-mă cuminte. Mă opresc începând să o analizez. Subțirică şi înaltă, dar tot pitică pe lângă mine, părul blond şi ondulat îi cade pe umeri. Ochii îi sunt căprui închis, făcând contrast cu culoarea deschisă a părului, o linie subțire de tuş şi genele dese încadrându-i. Nasul e micuț şi puțin ascuțit, iar buzele-i sunt pline şi date cu un ruj de culoarea piersicii. Poartă o bluză albă cu decolteu, pe deasupra având o geacă de piele, blugi negri mulați şi nişte cizme de primăvară.