Dragoste Criminala [Harley Quinn x Joker| Fan Fiction]

G

   În acea noapte nu am putut închide un ochi. Inima mea era străpunsă de senzația sărutului său. Pasional. Flămând. Animalic. Jokerul știa să-mi sucească mințile, iar eu mă simțeam intrigată și prinsă în mrejele lui. Simțeam că am luat o doză de "euforie" care-mi îmbătase întreg organismul. Fiecare mușchi se relaxa la gândul sărutului său, zâmbetul mi se afișa mereu pe buze și starea de somnolență trecea ca prim magie.
   "Dimineața asta va avea să fie una buna", afirm în mintea mea. Îmi pregătesc hainele de muncă, și arunc o privire pe geam. Afară picura ușor, oamenii grăbiți pe străzi erau la ordinea zilei, de la femeia care-și cumpără zilnic același Latte Machiato de la Starbucks, până la polițistul care servește o gogoașa dis de dimineața. Îmi iau cheile și umbrela, și mă urc în primul taxi.
   — La Azilul Arkham, vă rog! spun cu un ton ferm.
    Șoferul îmi aruncă o privire suspicioasă, însă dă startul cursei. Știam drumul până la azil, și îmi plăcea sa admir ce se afla în jurul meu, să analizez oamenii pe cât se poate de mult. Încă îmi străfulgera gândul la Joker. Cum de s-a decis să mă sărute, după ce a încercat să mă stranguleze? Cum de îmi vrea ajutorul într-un astfel de act? Nu este el "Regele Crimelor"? Bănuiesc că el ar avea mult mai multe persoane la care să apeleze.
   Prin tot șirul acesta de gânduri, se strecoară și conștiința mea. "Te orbește dragostea, Harleen", spune conștiința-mi cea minunată. "Ba nu", răspund eu, însă conștiința mea nu se lasă. "Joker-ul te folosește, nu realizezi? Din ce alt motiv să te sărute, în afară de a profita de tine? Ori te vrea în patul lui, dacă ar avea o casă, ori vrea să evadeze și să te arunce ca pe o cârpă folosită." răspunde din nou conștiința, încercând să-mi readucă simțul realității, ceea ce nu mai era posibil. Simțeam ca sentimentele mele pentru Joker devin din ce în ce mai profunde și nu mai aveam cum să fac față amalgamului. Oh, dar cât aveam să regret după toate deciziile pe care le-am luat...
   Nici nu am realizat că am ajuns la azil. Șoferul tușește ca un apropo subtil. Îl plătesc și cobor din mașina, nu înainte de a-l auzi întrebându-mă:
   — Vizitezi pe cineva? mă întreabă pe un ton ușor curios.
   — Nu, lucrez aici. răspund, pe un ton serios, în timp ce-mi pun legitimația de muncă pe piept.
Mă îndrept ferm de spate și mă îndrept spre azil. De astă dată, dau de un paznic bine-făcut, înalt, brunet cu ochii albaștri.
— Bună dimineața, Dr. Quinzel. spuse acesta pe un ton blând.
— Bună dimineața! răspund pe un ton normal, lipsit de inflexiuni.
Mă îndrept spre biroul meu, când dau nas în nas de doi asistenți și Poision Ivy.
— Ți-am zis să stai potolită, nebună nenorocită! strigă unul dintre ei, în timp ce își încleșta pumnul, pregătit s-o pocnească.
Mă pun în fața lui Ivy, îi iau mâna asistentului și i-o pun la spate, pregătită s-o rup.
— Dacă te mai atingi vreodată de vreun pacient de-al meu, îți rup mâna asta care-ți ține pe post de iubită când te uiți la cele mai execrabile filme indecente de pe lumea asta. îi șoptesc într-un mod amenințător și senzual în același timp, dar nu înainte de a-l întoarce cu fața la mine și a-i da un șut acolo unde soarele nu strălucește.
— Oho, 1-0 pentru Dr. Quinzel, spune Ivy pe un ton surprins. Dacă știam că așa firavă precum pari, pe atat de periculoasă ești, nu îndrăzneam să mă iau de tine. continuă aceasta, pe același ton uimit.
   Scot un zâmbet în colțul gurii și-i spun să vină peste două ore în cabinetul meu.
***
   Mai aveam puțin și terminam programul, însă gândul meu tot Mr. J îmi stătea. Trebuia să iau o decizie, iar aceasta avea să schimbe mult cursul vieții mele. Nimic nu mai urma să fie echilibrat. Abia atunci aveam să aflu ce-l făcea pe Joker să fie dur, rece și nemilos.
   — Așadar, Dr. Quinzel, care este decizia ta? întreabă acesta pe un ton senzual, urmat de un sărut plăpând pe gât.
   Săruturile lui erau ca o doză de adrenalină de care nu știam că aveam disperată nevoie. Senzația era ca un drog dulce, la început inofensiv, urmând ușor-ușor să devină letal, să-mi întunece judecata.
   — Am decis să te ajut, Mr. J. spun pe un ton ferm
   Acesta scoate un zâmbet malefic, ce-mi părea fascinant. Ce nu știa inima mea fragilă era că visele mele la vindecarea lui și, eventual, construirea unei vieți cu el avea să se destrame subit. Joker-ul se ridică ușor de pe scaun și începe să mă sărute pasional. Neputiincioasă și copleșită de mișcările lui, îi răspund la sărut. După câteva minute ne dezlipim și începem să tocmim planul.
—————————————————————-
Hello! Am revenit cu un nou capitol. Ce credeți că se va întâmpla în următorul capitol? Secțiunea de comentarii rămâne deschisă pentru păreri. Stay safe! — Keeda/Lucy