One Shot |KPOP | YAOI

35. YoonKook

Capitolul ăsta nu are legătură cu cariera de idol sau cu Bangtan.

Elevii tot ieșeau din incinta liceului, însă nici urmă de șaten. Yoongi aștepta de mai bine de jumătate de oră la poarta școlii, în timp ce elevii ieșeau, trecând pe lângă el. Fetele șușoteau și îl priveau pe blondin, admirându-l; altele roșeau dacă se întâmpla să faca contact vizual cu el. La scurt timp, spațiul se mai fluidizează, iar în fața școlii rămân mult mai puțini elevi decât atunci când se sunase de ieșire.

Într-un final, în timp ce Yoongi se sprijinea de gardul de metal, i-a auzit surâsul cristalin al șatenului, întorcându-se rapid.

JungKook venea împreună cu o fată cu părul brunet, drept și desprins. Pielea ei era neobișnuit de deschisă, iar o roșeață dubioasă pentru blondin, îi acapara obrajii perfect conturați.

Cei doi se amuzau pe un motiv neștiut de Yoongi, ceea ce îl enerva și mai tare. Când JungKook și-a ridicat privirea și l-a observat pe prietenul lui care îl aștepta, a amuțit, făcând-o și pe fată să se uite mirată la blondul de la poarta liceului. Cei doi se apropiau și ajunseseră lângă Yoongi.

-Scuze, JiYeon. Am uitat că astăzi mă întâlnesc cu Yoongi, un prieten. Nu pot merge cu tine spre casă. spune JungKook, uitându-se când la Yoongi, când la brunetă.
-Oh! Nicio problemă! Ne vedem luni! spune ea, îmbrățișându-l rapid pe băiatul în uniformă, apoi făcând o plecăciune în fața lui Yoongi și pleacă.

-Annyeong... începe JungKook, cu o voce șoptită, dar Yoongi face stânga împrejur, îl apucă pe șaten de mână și îl trage după el.

-Yaa! Yoongi! Mă doare! spune JungKook, smucindu-se din strânsoarea lui.

Cei doi merg până acasă la Yoongi, fără să spună nimic. Acolo, băiatul merge la dulapul din dormitor, unde avea câteva haine aduse de la el de acasă. Se schimbă cu o pereche de blugi și un tricou larg, apoi iese în living, unde Yoongi stătea pe canapea, cu telefonul lui JungKook în mână, citind atent ceva.

-Ăla e telefonul meu?! întreabă JungKook încruntându-se.

Yoongi își ridică ochii din device și se uită la JungKook pe sub gene, apoi se întoarce la citit. Șatenul se repede asupra lui, încercând să își recupereze telefonul.

-Yaa! Yoongi! Dă-mi-l înapoi!
-De când îmi vorbești tu informal? Ești în casa mea și părinții tăi și-au dat acordul să rămâi la mine în weekend, atunci faci ce zic eu! Jos!

Cei doi se opresc, iar Yoongi continuă să citească conversațiile lui JungKook în timp ce el stătea lângă, fiind atent pe ce conversații intră.

-Cine e fata asta? JiYeon? întreabă blondul răutăcios, uitându-se la poza ei de profil pe Line.
-Aish! Încetează! Mă simt de parcă sunt clasa a 5-a și mă controlează mama! spune JungKook încercând să-și recupereze telefonul, dar Yoongi îl ferește, fixându-l pe șaten cu privirea, potolindu-l la locul lui.
-De ce vă trimiteți inimioare și pupici? întreabă blondul încruntându-se la telefon.
-E treaba mea! se răstește JungKook.

Yoongi își ridică privirea din telefon, uitându-se la JungKook care stătea cu privirea furios, ațintită spre peretele din fața lor și mâinile încrucișate la piept.

-Poftim? întreabă Yoongi, lăsând telefonul de o parte.
-E treaba mea! spune șatenul, întorcându-și privirea spre blondin.

Yoongi ardea pe dinăuntru de nervi. Se năpustește rapid asupra lui JungKook, răpunându-l pe canapea. Șatenul îl privea în ochi pe Yoongi care era la o distanță foarte mică de el și înghițea în sec.

-Y-Yoongi Hyung...

În acel moment, blondul își unește buzele cu ale lui JungKook. Între cei doi se crează o conexiune puternică. După un sărut timid dar arzător, Yoongi se depărtează de băiat.

-Tu ești numai și numai al meu! S-a înțeles? întreabă el, dar JungKook doar dă rapid din cap, ducându-și brațele după gâtul blondului și apropiindu-l pentru a-l mai putea săruta o dată.

Hei!! Nu uitați că am postat o carte nouă numită "Hidden". Cred că în seara asta o să mai postez un capitol și la "Beauty behind the sickness" .

Nu uitați să-mi lăsați propuneri pentru următoarele capitole, pentru că eu nu mai am nicio idee!