Vampirul Meu- Necesită corectare

Ce imposibili sunt. Ce ascunde Raphael?

Este dimineață. Soarele pătrunde prin perdeaua violet. Fața mi se luminează, iar pleoapele mi se deschid. Îl zăresc pe Raphael care vorbea la telefon, acesta când mă văzu spuse anumitei persoane că va veni și că nu mai poate sa vorbească.
-Poți continua convorbirea.
-Nu ,este în regula, spuse băgând telefonul in buzunar. Cum te simți?
-Eh... bine. Cu cine vorbeai?
-Nu contează, zise apropiin-duse de ușa dând sa iasă. Aaaa, era sa uit, azi nu voi fi acasă, trebuie sa plec undeva, vei rămâne cu Kay și Raisa, veni rapid, mă sărută pe frunte după care ieși fara sa mai apuc sa zic ceva.
-Dar...
*Off, câteodată mă enervează la culme, mai ales acum când nu vrea sa îmi zică nimic. V-a trebui sa îl urmăresc, pare ceva important, trebuie sa aflu ce plănuiește. Oare Raisa și Kay știu? *

Mă îmbrac cu o pereche de blugi negri, un blover gri, geaca de piele, îmi i-au geanta și cobor repede scările. Jos Raisa și Kay vorbeau în bucătărie, incerc sa merg ușor și să ies pe ușa.
-Știi Alexis că te auzim nu? Adică nu ești singurul vampir din casă la momentul ăsta!
-Hei... zic și mă întorc cu fata la ei. Nu v-am văzut!
-Aha.Ce faci?
-Bine...
-Nu mă refer cum te simți, mă refer la ce faci, adică unde te duci?
-Aaaaa. Să mă plimb! Veniți și voi?
-Da!
*Doamne de ce i-am întrebat !!!*
-Nu mai bine ați rămâne ? Vreau sa zic că va rămâne casa deschisă deoarece cheile sunt la Raphael...
-Pai ni le-a dat!
-Uraaaaah!
-Ne ducem sa ne îmbrăcăm daca!
-Nu, stați! Nu veniți cu mine!
-Ba da, vreau sa spun că oricum nu m-ai ne-am plimbat de foarte mult timp!
-M-am prins ce faceți voi?
-Da?
-Da!
-Si ce anume vrei sa zici că încercăm să facem, spuse Kay în timp ce se uită la Raisa speriat conștientizând că eu m-am prins
-Știți nu?
-Ce să știm? Că vrei sa îl urmărești pe Raphael? Nu, nu știam. Răspunse Raisa foarte hotărâtă.
-Mda... Așa mă gândeam și eu. Deci daca nu știți, eu ar fi cazul sa plec oricum am pierdut mult timp. Va pup! Zic încercând să părăsesc casa.
-Alexis!
-Da.
-Nu pleci nicăieri.
-De ce nu?
-Deoarece nu este treaba ta!
-Da? Atunci spune-mi unde s-a dus ca sa îmi dau seama singura că nu este treaba mea.
-Ok! S-a dus să...
-Să ce?
-Nu știu ,dar ar fi cazul acum să mă crezi pe cuvânt fiindcă sunt prietena ta cea mai buna chiar sora ta, verișoara ta, o parte din inima ta și îți vreau binele.
-...
-Alexis!!
-Raisa!
-Kay!
-Ce este? Răspunse Kay speriat!
-Nimic dar Alexis a țipat la mine si... nah, Kay dădu ochi peste cap după care adaugă.
-Deci gata, ești imposibilă Alexis, mișcă în casă!
-Nu deoarece sunt imposibilă și de aceea ar trebui să mă lăsați în pace.
-Știi că dacă te-am lăsa să pleci Raphael ar fi foarte supărat.
-Știu!
-Off ce bine că știi ,deci acum putem sa ne recăpătăm activitățile de zi cu zi... Îmi spuse Kay în timp ce mă i-a de mână și mă trage spre scări , vrând să mă ducă până în cameră, dar atunci un zgomot se auzi din bucătărie.

Ne ducem repede acolo când vedem dintr-o dată pe geam, adică pe pervaz deoarece geamul era spart o
........_____.......________

_______................____________
Sper că v-a plăcut va aștept cu păreri in privat ! Va pup.