Underworld - în căutarea îngerilor .

Capitolul 2

 Am ieşit afară, împreună cu Savannah şi Dawn. Era surprinzător cât de frumos putea fi locul ăsta. Mulţi brazi erau plantaţi într-un cerc cu iarbă verde, lângă se afla o bordură care înconjura cercul, unde se aflau băncuţe. Crengile se mişcau, ca înfiorate de o suflare de vânt. Soarele îşi cumpăneşte pe albastrul şters al cerului discul său alb de lumină topită.

În cercul cu iarbă verde se aflau mai multe persoane, care se duelau "doi-la-doi".
- Sunt ca într-un film cu "Împușcă-i pe toți", zise Dawn, arătând spre doi băieți care aruncau cu rafale de vrăji unul în celălalt. Fără baghetă. Zero Harry Potter.

Nu-mi plăcea ideea de a o corecta pe Dawn, dar ea și-o cerea.
- Vrei să spui "Pune-i la pământ pe toți".
Annah se uită la mine cu sprâncenele ridicate.

- Și când împuști pe cineva, mă rog, nu-l pui la pământ?
Am râs.
- Corect.
Am făcut semn către cei doi.

- Vrăjitori?
Dawn scoase un sunet indignat.
- Magicieni. Niciodată să nu-i mai încurci. Nu ne place. 

- Provenim din strămoși diferiți, continuă Savannah.
M-am încruntat. Am făcut semn spre celălalt grup, de data asta format dintr-o fată și un băiat, care păreau dați pe " Repede înainte". Nu reușeam să văd decât frânturi din ceea ce se întâmpla.
- Vampiri. Stefan și.., zise Dawn.

- Alison, continuă Annah. 

- Cum poți spune?
Annah se opri și vizualiză atentă.
- Sunt atentă la detalii, evident.
Dawn își dădu ochii peste cap și grăbi pasul până la o bancă. Toate trei ne-am așezat. Eu am continuat să privesc, fascinată.

- În principiu, un hibrid numit Niklaus strânge toate ființele supranaturale cu potențial într-un singur loc, continuă Savannah explicațiile.

- Vrei să spui, doar ființele supranaturale? Atunci trebuie să fie vreo greșeală. Eu nu am nimic special de când mă știu.
Nu mi-am dorit și nu am avut posibilitatea de a fii specială. Deșteaptă? Evident. Talentată? Da, desigur. Frumoasă? Fie, recunosc. Dar specială?

- Nu cred că Niklaus și-ar mai permite să greșească. Ai văzut brutele alea care n-au ieşit cum trebuie? Îi alege şi pe cei umani, dacă el consideră faptul că i-ar oferi un avantaj dacă l-ar transforma. Unora nu le-a priit schimbarea. Altora.., zise ea, privind cu subînţeles asupra vampirilor care se duelau.

- Bun, cu astea sunt lămurită. Să zicem. Dar de ce eu? am întrebat confuză.

Annah zâmbi, lăsându-şi capul să se incline puţin spre dreapta.

- Sunt trei presupuneri mari şi late. Prima, te-a urmărit şi a ajuns la concluzia că ai putea avea potenţial pentru a fi transformată. A doua, eşti ceva supranatural, însă n-ai realizat încă. Şi trei, eşti una dintre cei pe care el îi caută de mult, provenită dintr-o succesiune foarte largă de mulţi... bun, asta se cam încadrează la a doua presupunere.

Mi-am lăsat coatele să se sprijine de picioare şi mi-am acoperit faţa cu palmele. Mă încerca o durere de cap şi nu eram sigură că-I puteam face faţă.
- Ești ok cu toate astea?mă intrebă Dawn.
Am stat pe gânduri. Am revizuit. Numele meu e Selene Gilbert, am 19 ani. Am fost răpită și adusă într-un loc cu caracter fantastic. Ființe supranaturale. Eram ok?

- Da. Cred că da.

***

Niciun criminal în serie, în cazul meu vampir, nu anunţă când îţi vine pe la spate şi te omoară. Dar eu nu sunt moartă. Nu acum, nu încă. Ce vrea de la mine?
Savannah și Dawn vorbeau despre ceva anume. Nu mă forțam suficient încât să înțeleg conversația. M-am împiedicat brusc de o cracă a unui brad.
Făcusem doi paşi în spate, apoi îmi restabilisem echilibrul. Mi-am ridicat capul, şi mă pierdusem în două văpăi verzi. Părul castaniu, ochii mari, umbriţi de gene lungi, verzi ca iarba în mijlocul verii care mă sfredeleau cu privirea.

- ...e Selene, i-am auzit vocea Savannei în ultimul moment.
Presupun că aveam o față de zile mari. Savannah mă lămuri.

- Tocmai îi spuneam că tu ești tipa cea nouă, Selene.

- Ah, am făcut.
El îmi întinse mâna. M-am uitat la ea îndelung, clipind.

- Stefan. Și nu mușc, a zis, râzând.
Am râs. Un băiat puţin mai mare decât Stefan apăru lângă noi. Avea părul negru, țepos, ochii albaștri deschis și un zâmbet doar pe o jumătate a feţei.
Stefan nu se mişcă, în timp ce eu tresărisem. Savannah afișă o expresie foarte neplăcută. O bancă se rupse la câțiva pași de noi. Singură.
- Scuze. Mă speriasem, zise Dawn.
Amintește-mi să nu enervez niciodată ființele supranaturale.

- Bună şi ţie, Damon, am auzit vocea lui Ștefan, urmată de un mârâit. Cei doi îşi aruncară priviri tăioase.

- Nu-mi faci cunoştinţă? făcu el. Sunt Damon. Scuză-l pe fratele meu, mereu e aşa...respingător.

- Frate?

Se încruntă , lăsând rânjetul lui până la urechi câteva secunde.

- Gemeni identici.
Ne privi pe toți patru cu ochii lui de gheață. Își opri privirea asupra lui Dawn.
- Hei, roșcato.
Dawn făcu ochii mari, dar nu răspunse. Se uită la mine, rugându-mă din priviri să plecăm. M-am încruntat, auncându-mi privirea asupra nou-venitului. Zâmbetul lui se lăţi

O fată blondă, cu ochii roşii, reci, se apropie silenţios. Nu am simţit-o până în momentul în care şi-a dres vocea. Mă privi, analizându-mă din cap până în picioare. Pielea mi se făcuse de găină

- Vă sfătuiesc să nu mai stați mult. E lună plină în seara asta.
Ridică din sprâncene,rânjind. Un zâmbet atât de larg pe fața ei îngustă ar fi arătat prostesc dacă nu era roșul intens din ochii ei. Damon făcu doi pași în spate. Brusc, nu se mai afla acolo.
- Doar dacă nu vreți să aveți parte de o moarte oribilă. S-a înțeles?
Se înțelesese.