Underworld - în căutarea îngerilor .

Capitolul 3

  Mă fâţâiam absentă ȋn pat, ȋncercând să-mi găsesc locul. Fiind noapte, mă uitam către cerul înstelat care afişă o lună plină perfect conturată. Pe lângă asta, corpul meu dorea să se afunde într-o stare de amorțeală și nu reușea.

- La naiba cu asta, am şoptit, ridicându-mă din pat.

Am luat cartea din piele, cu pagini vechi pe care mi-a împrumutat-o Savannah.
M-am așezat pe un scaun de lângă biroul destinat părții mele din cameră și am aprins mica veioză ce zăcea acolo, nefolosită. Am deschis-o, calitatea paginilor fragile şi a mirosului de praf făcându-mă să mă infior. După câteva pagini cu texte peste care refuzam să mă uit, am dat de ceva ce chiar mă interesa.

" Vampirii sunt creaturi care subzistă prin hrănirea în special cu sânge de la ființele vii. Multitudinea de proteine din sângele uman le oferă puteri înzecit mai mari decât sângele oricărui animal.
Entitățile vampirice au fost înregistrate în multe culturi, ajungându-se la zvonuri din ce în ce mai variate, marea majoritate pierzându-și credibilitatea.

Concepții privind apariția și înmulțirea vampirilor

Vampirii nu se pot înmulții prin acte sexuale, întrucãt sunt considerați ca fiind strigoi, ființe moarte rămase fără capacitatea reproducerii. Cauzele de transformare în vampir au fost variate și numeroase de-a lungul folclorului, în final descoperind că, în parte, erau doar mituri.
În prezent se cunoaște faptul că un vampir se poate înmulții hrănindu-și victima cu sângele său și aducându-l către forma de strigoi cât sângele se află încă în organism.
Există cazuri în care tranziția nu este finalizată, prin refuzul victimei de a se hrăni, la rândul său, cu sânge, sau alte dizabilități necunoscute la momentul respectiv.
Simptome des întânlite : foame persistentă, vase sparte în jurul pupilei, politica de toleranță zero"

Foame persistentă, vase de sânge sparte, politică de toleranță zero.
În mintea mea se aflau acum toate acele persoane aflate în cuști, cu hainele rupte, ochii sălbatici și comportament de animale înfometate.

Cuvintele continuau să se afișeze în fața mea, dar nu mă mai simțeam suficient de pregătită psihic pentru a continua lectura. Am închis cartea cu o bufnitură.
Am privit luna din nou, zâmbind la razele jucăușe de lumină aflate pe fața mea.
Nu poți dormi, Selene? Hai la o plimbare.

***

Am ieșit fără zgomot, mulțumită de briza de aer care mă izbi din plin când am părăsit holul.
Am primit răspunsuri la care n-am pus nici o întrebare, și întrebări la care nu am nici un răspuns.
Eram ferm convinsă de faptul că eu nu posedam nici o putere cu caracter fantastic. Nu dispăreau geamuri când mă enervam¹, nu ajutam suflete rămase în limb să treacă Dincolo², nu simțeam nici o sete de sânge și corpul meu nu părea că ar avea dorința ascunsă de a urla la lună.
Am trecut de partea curții unde se aflau băncuțele. În fața mea se afla un castel victorian, cu geamuri mari, întunecate, care-ți aruncau un sentiment de nesiguranţă.
În spatele castelului se așternea o pădure de conifere. Lumina lunii se juca pe crengile brazilor și arunca umbre la sol, care se alungeau și își schimbaseră forma inițială.
Imaginea asta ar fi numai bună pentru un film.
N-am apucat să-mi termin bine gândul, că am auzit un foșnet. Mi-am întors brusc capul, dând de doi ochi ca de gheață.
Am tresărit.
- Îți face mare plăcere să sperii lumea, am șoptit.

- Țelul meu în viață, rânji el. Ce cauți aici?

- Am ieșit să iau aer, nu fac nici un ritual Voodoo.
Damon ridică din sprâncene.
- Știu câteva persoane care ar fi deranjate de remarca ta.

Da. Corect. Oamenii practică Voodoo. Prioritatea mea numărul unu în momentul de față era să am grijă să nu enervez nici un supranatural.
În minte îmi reapăru noaptea în care am fost adusă aici.
Damon se încruntă brusc, uitându-se în toate direcțiile.
M-am trezit că mă aflam în brațele lui, într-o parte ascunsă a castelului. Era un fel de depozit cu o ușă transparentă, întunecat și tăcut.
- Stai aici. Nu te miști până nu vin să te iau. Dacă se întâmplă ceva, fluieri. Dar încet. Am să aud.
Am dat din cap, clipind confuză. Se întâmplă ceva.

Damon dispăru din cadrul meu vizual, lâsându-mă singură, încercând să-mi controlez respirația sacadată.. M-am cutremurat când am fost izbită de o rafală rece de vânt. Ceaţa lăptoasă nu permitea vederii să vadă mai departe de un număr limitat de metri.
Mi-am făcut loc pe lângă șirul de lăzi aflat în adâncul depozit, până la un spațiu liber dintre ele, prin care am văzut dreptunghiul palid al geamului transparent. Murdăria era întinsă, de parcă o ștersese cineva cu mâna la întâmplare.
Am auzit un râcâit și o alunecare - ca de gheare micuțe pe beton.
Șobolani.
Când mă dădeam înapoi, fereastra s-a întunecat. S-a auzit o bufnitură, dar m-am uitat prea târziu ca să văd ce era. Poate Damon încerca să-mi atragă atenția.
O altă bufnitură. M-am ridicat nesigură pe picioare, uitând de șobolani.
Când ceva mi-a atins creștetul capului, am țipat și mi-am astupat gura cu palma. O umbră a trecut deasupra mea și a izbit fereastra. În cădere, i-am observat aripile subțiri, de piele. Un liliac.
Capul lui Damon se zări pe ușă.
- Am spus cumva încet?! șopti el, iritat. Stefan, ia-o de aici.Nu contează în ce cameră intră dacă e în siguranță.
Stefan apăru după colț. Îmi zâmbi cu scopul de a mă liniști și mă ridică în același mod ca Damon. În următoarea secundă ne aflam deja în complexul de camere.
Stefan îmi spuse să nu mai ies a doua oară şi închise ușa camerei.
Am respirat adânc .
Vedeam cu cât dezinvolt pleacă, de parcă eram un zero. Sau spun asta doar din subiectivitate şi din frica de a rămâne singură?
Dawn și Savannah încă dormeau.
Mi-am amintit de ce nu aveam voie să ies. Era lună plină.
Un urlet izbucni de afară. Era timpul să trec de capitolul vampiri.
____
( ȋn poză , Savannah )
____________________
¹Aluzie la seria de filme Harry Potter
²Aluzie la serialul Ghost Whisperer (Mesaje de Dincolo n.trad.)

<|i@