Underworld - în căutarea îngerilor .

Capitolul 11

Ochii lui căprui ca un ocean de ciocolată mă ţintiră ȋn cel mai brusc mod, ȋncruntându-se la contactul vizual cu tatuajul. Ȋi vedeam mâinile, acum mai palide ca de obicei, cum tremură pe lângă corp, şi o venă ce zvâcnea pe gâtu-i, ceea ce-l dădea de gol ȋn privinţa furiei sale, până atunci, controlabile. M-am dat ȋn spate câţiva paşi, cu capul ȋn pământ, strângându-mi din nou ȋngheietura. Ȋnghiţeam ȋn sec şi simţeam nodul din gâtul meu şi golul din stomac. Ȋn acel moment vroiam să mă afund de tot ȋn pământ.

-          Mich..., am ȋncercat să spun, dar cuvintele mi se opriseră ȋn gât.

-          Nu. Nu ȋnţeleg cum de... mi-ai ascuns asta, mârâi.

       Ochii mi se ȋmpăienjeniseră de lacrimi şi mă usturau. Lacrimile reci mi se prelingeau şiroaie pe obraji, şi m-am prăbuşit pe banca aflată ȋn apropiere. Michael se repezii la mine, punându-şi mâinile ȋn jurul meu,

-          Selene! Nu... n-am vrut. Nu mai plânge, te rog!

   M-am uitat ȋn ochii lui, ȋncercând să-mi opresc lacrimile. Ȋl iubeam, la naiba! Nu puteam să las un tatuaj să mă condamne la moarte...

-          Ce propui?am şoptit, cu vocea răguşită.

-          Mai ştie cineva?

Am ridicat ochii ȋnspre el.

-          Doar Dawn.

-          Bine, să nu mai ştie nimeni, spuse şi se ridică, luându-mă de mână.

***

-          Unde mergem? am ţipat ȋn urma lui.

-          Departe de aici, ȋn Lumea de Jos.

   M-am oprit. Rămăsese pe loc, cu spatele la mine.

-          De ce? Tatăl tău...

-          El se poate să fi aflat deja, şi ȋn tocmai de asta fugim, şopti ȋncordat.

-          Dar de...

-          Pentru că vrea să te omoare! mă ȋntrerupse , ţipând. Ȋmi pare rău... chiar nu vreau să te pierd, nu acum.

    Mă luă din nou de mână şi fugii ȋnainte. Acelaşi om care era la uşa celulii mele atunci când am ajuns aici ȋi ieşi ȋn cale, cu aceiaşi ţepuşă ce-o ţinea atunci .

-          Dă-mi fata, şi te las ȋn viaţă.

Mich râse.

-          Tata s-a ȋnjosit atât de rău ȋncât vrea să-şi omoare propriul fiu? Ah, haaaide! Ştii că nu poţi să faci nimic, cu aia!făcu, arătând spre ţepuşă.

Respira din ce ȋn ce mai apăsat, şi am reuşit să-i văd puţin din ochi, care erau ȋn ȋntregime negrii. Fire de păr dense şi negre ȋi ieşeau din piele, şi câteva minute mai târziu nu-l mai vedeam pe Mich, ci un vârcolac... Tricoul i se rupse făşii.

   M-am dat ȋn spate, speriată. El ȋnaintă şi ȋl muşcă fără probleme pe cel din faţa lui. Acesta se prăbuşii jos, cu un ţipăt ascuţit . Mich ȋşi revenii la normal, şi se ȋntoarse spre mine.

-          Ăsta sunt eu, Selene... acum, trebuie să ne ascundem. E limpede că tata deja ştie.

Ȋmi intinse mâna. I-am luat-o şi am luat-o eu ȋnainte. Dacă eram  ȋnger, vroiam să văd ce-mi poate pielea. Ȋn faţă mai erau şi alţii, printre care şi cei care au fost de faţă atunci când eu m-am „trezit” ȋn starea vampirească. Ȋn faţă era Natasha, cu un pumnal ascuţit ȋn mână, şi părul negru ȋnţepându-i faţa ovală. O  mână mi-o prinse pe a mea. M-am uitat ȋn acea direcţie. Acolo erau Damon, Stefan, Dawn, Savannah şi, surprinzător, Lydia. Am zâmbit, uitându-mă la toţi. Ȋn ochii lor le exploda dorinţa de bătaie, m-am ȋntors la Natasha, şi am murmurat.