Underworld - în căutarea îngerilor .

Capitolul 4

Tresărisem al naibii de tare . Deja mă gândeam la toate filmele SF vizionate, pentru a asimila ţipătul de afară.
    M-am ridicat în capul oaselor și m-am reașezat la birou, deschizând cartea cu paginile vechi, pregătită pentru un alt impact negativ asupra ideii mele a ceea ce însemna normalitate.
"Normalul e o iluzie. Ce e normal pentru păianjen, e un haos pentru muscă".

    Am răsfoit-o energic, dând de titlul care mă interesa.
   Licantropia.

"   Vârcolacul este întruchiparea unui demon adus sub forma unui lup de mărimi nenaturale.
Acesta își preia puterea de la lună, generând astfel fazele sale și Eclipsele de lună.
   Este reprezentarea răului care disturbă ordinea firească a naturii prin modul în care se metamorfozează.
     Subiecții care au asupra lor blestemul de a se transforma, sunt impuși în fiecare moment al manifestării de lună plină să treacă prin chinuri nebănuite, oasele lor alungindu-se și deformându-se pentru a finaliza metamorfoza.
       Acest procedeu începe odată cu maturizarea subiectului. Uneori pot apărea prematur (16-17) sau chiar întârzia (19-20).
Odată cu finisarea metamorfozei, subiectul este dominat de simțul vânătorii. Acesta nu-și mai amintește nimic de dinainte sau după procedeu. Mușcătura lui este fatală pentru marea majoritate a speciilor."

N-am mai putut continua.
"(...) fatală pentru marea majoritate a speciilor". Stefan, Damon și oricine se afla în continuare afară era în pericol.
    M-am ridicat, nesigură pe picioare, până la patul lui Savannah.
    I-am apucat umărul și l-am zgâlțâit de câteva ori, șoptindu-i numele.
-         Da, Selene?șopti brusc, somnoroasă, uitându-se la mine.
-         Avem o problemă, am spus când s-a auzit un alt urlet, făcându-mă să tresar din nou.
  După ce am trezit-o și pe Dawn, le-am relatat tot ce s-a întâmplat în timp ce ele dormeau. Dawn își duse ambele mâini la gură și scoase un zgomot exclamativ.

   Au ieșit amândouă, spunându-mi că se vor întoarce curând.
    La 04:27, încă mă aflam în camera noastră.
*

   Cât de stresante erau insomniile. Savannah îmi spusese să stau acolo, să ȋncerc să adorm cât timp ea și Dawn lipseau. Îmi venea să aprind lumina şi să mă holbez la pereţii gri-deschis, dar ochii mei nu voiau decât ȋntuneric.
  Mi-am ȋntins mâinile pentru a mă dezmorții, dând cu încheietura mâinii stângi ȋn colţul ascuţit al noptierei. Am strâns din ochi de durere. Locul în care mă lovisem pulsa nebunește și o parte a rănii se deschise.

  Ce se preconiza în următoarele clipe? – un râset sătul şi nervos mă făcu să tremur. Mă săturasem de toată nesiguranţa aia.
     Razele dimineţii se iveau deja pe cer. La 05:47 conform ceasului cu pendulă de pe peretele alăturat, lucrurile se liniștiseră afară. Dar Savannah și Dawn nu se întoarseră.
M-am ridicat brusc și am prins clanța ușii în mâini. Mi-am simțit încheietura zvâcnind.
  Hotărârea-mi dădea fiori pe şira spinării.
Un gol imens ȋmi năvăli ȋn stomac. Am strâmbat din nas. Era totul liniștit afară. Puteam să mă duc.

  Am tras aer adânc ȋn piept, sperând să trec neobservată pe lângă orice se întâmpla dincolo de complexul de camere. Planul meu genial era să mă plimb pe acolo până când dădeam de cineva cunoscut. Totul se terminase. Nu mai eram în pericol.

  Am deschis uşa, un val de aer rece ȋntâmpinându-mă din nou, de data asta nemaiavând efectul dorit. Uitându-mă circumspectă ȋn toate părţile , am luat-o la fugă şi m-am oprit lângă un brad, lăsându-mă în genunchi și privind printre crengi.
     La câțiva metrii distanță am zărit o claie de păr roșu ondulat alăturată mai multor persoane
   Am ieșit de sub brad, ridicând mâinile în aer.
-      Dawn!
     Toate fețele se întoarseră spre mine, iar Dawn făcu ochii mari cât cepele. Eram gata să strig că sunt bine, că n-am pățit nimic și că e în regulă dacă s-ar întoarce acum în cameră.
O umbră uriașă mă acoperi pe de-a întregul. Mă învălui un miros de câine. Un mârâit răsună în urechile mele.
  Îmi căzu fisa. Mirosul sângelui de la încheietura mea era inevitabil. Cu o degajare total artificială, unul din vampirii necunoscuţi mie rânji, spunând ceva ce n-am putut desluși.
  
   Am luat-o la fugă cât am putut de repede, dar simţisem deja dinţii lui colţuroşi ȋn gâtul meu. Îmi simţeam corpul ca ȋntr-o stare lichidă, fiindu-mi imposibil să mă mişc. O durere aprigă luă ȋn putere capacitatea mea de-a mă mişca, făcându-mă conştientă de fiecare fibră a corpului.
    Îmi simțeam pleoapele incapabile să se miște. Genunchii mei au făcut impact cu pământul. Mă simțeam de parcă îmi circula gheață prin vene.
   
         Dawn începu să alerge către mine.
Am închis ochii. Capul meu s-a izbit de bordură.

( Ȋn poză, Lydia).