Maddeline -Volumul 2

Sar scântei.

Capitolul 2.

Capitol dedicat lui CristinaMusteata2017
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
Rămas singur scot un urlet puternic , animalic care agită marea și mai rău. Îmi pun fața în palme si ma prăbușesc din nou pe nisip. Picături reci de durere se preling din infinitatea neagră. Plânge cerul pentru mine , si eu plând odata cu el. Mă blestem în gând că încă o mai iubesc după căte mi-a făcut.

-O să se întoarcă. O voce subțire și calmă de femeie îmi întrerupe gândurile. V-am văzut în club. Mă lămurește femeia chicotind.
-Nu , n-o va face. Îi reproșez complet dezinteresat de prezența ei. Sunt ca o bombă cu ceas , o să explodez din moment în moment și nu vreau matori la asta.

Mă așteptam să plece , dar spre surprinderea mea își aruncă pantofii negri la picioarele mele și se asează lângă mine. Arunc o privire și sunt uimit să văd ca așa-zisa femeie e de fapt o adolescentă ce nu are mai mult de șaisprezece ani. Ochii ei ciocolatii mă studiază , coborând spre pieptul meu unde privirea ei rămâne blocată. O inspectez și eu mai bine , atenția fiindu-mi sorbită de părul ei roșcat ușor portocaliu lăsat în valuri pe spate. Coborând mai jos , ochii ei fac contact cu ei mei. Avem aceeași culoare la ochi , doar că ai mei sunt plini de durere și venin în timp ce ai ei sunt plini de viață. Rochia de un verde închis îi scoate în evidență pielea albă de porțelan iar machiajul ei simplu este completat de rujul roșu ce îi face buzele mai pline.

Roșcata își continuă traseul coborând puțin mai jos de pieptul meu. Roșește brusc și își întoarce capul în partea opusă , pentru o clipă nu am înțeles reacția ei , dar apoi am observat că singurul obiect vestimentar care îmi acoperă corpul este o pereche de boxeri.

M-am ridicat căutându-mi hainele , apoi i-am întins politicos mâna roșcatei pentru a o ajuta să se ridice de jos. La contactul dintre mâinile noastre ne-am curentat reciproc , depărtându-ne brusc unul de altul.Sar scântei dintre noi. Rânjesc la gândul ăsta în timp ce roșcata se uită nervoasă la mine. Fata asta citește gânduri?

-Hai să te duc acasă pisi , părinții tăi vor fi foarte supărați că ai fugit de casă. Fata se rudică și ea și izbugnește într-un râs colorat.

-Am douăzeci si unu de ani , nu cred că părinții mei s-ar supăra chiar așa rău. Face mișto de mine iar eu îmi îmbrac tricoul și o aștept pe roșcată până își curăță pantofii de nisip ca să mergem la mașină.

Ajunși în parcare îi deschid galant portiera și înconjor mașina blestemându-mă că m-am oferit să o duc acasă , e așa enervantă. Urc la rândul meu pe scaunul șoferului și derapez în viteză dorind să o las pe fata a cărui nume nu îl știu acasă , care apropo , nu știu nici unde locuiește. Perfect Ethan , chiar perfect.

-Maddeline. Un smiorcăit de pe locul pasagerului mă face să îmi întorc privirea spre roșcata ce își joacă rolul de ,,Frumoasa adormită". Fata asta e uimitoare , citește gânduri până și în somn. Bun , să recapitulăm. Mi-am unit trupul cu al Rebecăi pe plajă , apoi mi-a zis că e logodită si ca voia să se asigure că nu mai simte nimic pentru mine, după a venit roșcata asta Dumnezeu știe de unde , m-am oferit să o duc acasă care n-am nici o idee unde se află iar acum Maddeline doarme dusă pe scaunul de lângă mine. Cea mai bună seară. Îmi reproșez ironic pornind spre locuința mea.

Ocolesc iar mașina și cu grijă o iau pe Maddeline în brațe inima mea înghețând în momentul în care se cuibărește mai bine în brațele mele. Mă dezmeticesc repede și o pun pe picioarele ei. Tresare buimacă și analizează zona unde se află.

-Până aici ați plătit domniță , ne mai vedem prin împrejurimi. Îi fac cu ochiul ștrengărește și intru în blocul meu , lăsând-o singură afară.

A fost o noapte lungă.

——————————————————
Suntem #576 în Dragoste , nu îmi vine să cred. Vă mulțumesc pentru toate comentarile (și amenințarile , vă simțiti voi). Acest capitol este ceva mai scurt pentru că nu prea am avut timp dar voiam neapărat să îl postez azi. Vrea cineva dedicație? La media aveți o poză cu Maddeline.