Maddeline -Volumul 2

Desenul

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
Capitol dedicat lui RenaCleo .
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Capitolul 3

Ai simțit vreodată durere? Acea durere ce te face să vrei să țipi până rămâi fără aer? Să vrei să faci orice doar pentru a opri acea durere? Exact așa mă simt eu acum.

Restul zilelor ce au urmat au trecut relativ repede. De la incidentul de pe plajă nu am mai auzit de Rebeca. De parcă a dispărut... iar.

Fumez câte două pachete de țigări pe zi sperând ca odată cu fumul dispare si durerea. Scot o nouă țigară din pachetul proaspăt desfăcut , negru , ignorând mesajul ce îl însoțește și mi-o așez între buzele crepate. Caut cu disperare bricheta , de parcă viața mea ar depinde de aceasta. Las fumul să evadeze ignorând senzația de durere ce încă îmi străpunge corpul. Sunt prins între gânduri , mutându-mi brusc privirea pe foaia imaculată din fața mea ce are acum pe ea o urmă de scrum căzut din țigară. Analizez mai bine urma arsă ce păteaza albul foii și conștientizez că seamănă cu niște buze întredeschise.

Îmi strâng ochii gânditor și continui să fumez , salvând însă scrumul pe foaie. Îl ajustez cu degetele până la forma dorită. Continui de data aceasta cu și mai mare atenție fiind atent la fiecare detaliu. Conturez ochii , coborând la nas , apoi la pomeți jucându-mă cu materia neagră creând umbre la nivelul obrajilor până obțin imaginea fetei ce mi-a întors lumea cu susul în jos și m-a distrus complet devenind monstrul de acum , imaginea Rebecăi.

Scuipând țigara neterminată dintre buze mă gândesc cât de puternică poate fi inima. E un organ , singurul organ care mai funcționează și după ce este rupt în bucăți. Oare mai rezistă?

Mă târăsc până la ușă , tresărind considerabil văzându-mi fața de drogat în oglindă. Drogurile. La naiba , până și drogurile îmi aduc aminte de ea. Zgomotul produs de telefon mă face să tresar și să-mi îndrept privirea spre micul aparat luminat de pe canapea.

-Da Zoey.

-Ethan , ai citit ziarul? Mă întreabă panicată.

-Nu. Îi răspund simplu.

-Ai văzut știrile? Continuă din ce în ce mai agitată.

-Nu Zoey , la ce te referi?

-Vin la tine. Respiră greu și sacadat.

-Ce s-a întâmplat ?

-Rebeca. Rostește dintr-o suflare și închide apelul.

Mă învârt de 15 minute prin living precum un leu în cușcă așteptând apariția prietenei mele.

După ce au murit ai mei , am cunoscut-o pe Zoey într-un bar. Am aflat că împărtășim cam aceeași poveste și am păstrat legătura. Miniona șatenă reușește să mă înveselească tot timpul prin buna ei dispoziție , dar telefonul primit de la ea azi m-a pus pe gânduri. Christian , iubitul șatenei este și el orfan de la vârsta de 15 ani. A rămas singur pe lume împreună cu sora acestuia de 4 ani. Lui Chris i-a fost greu să-și crească sora , dar ajutat de mine , Zoey si Emily micuța Kate a primit educația necesară ajungând la cei 14 ani ai săi o frumoasă domnișoară făcându-ne mie si lui Chris meseria imposibilă de a o ține la distanță de toți băieții. Când ne-am întâlnit toți am fost doar niște copii bătuți de soartă , majoritatea orfani și am ajuns să avem grijă unii de alții iar acum pot să zic că am din nou o familie.

Ușa este trântită brutal de perete iar Zoey îmi aruncă în brațe un ziar. Analizând mai bine bucata mototolită de hârtie constat că pe prima pagină se află poza Rebecăi în compania unui bărbat surprinși ieșind din mașină cu zâmbetul pe buze. Mergând mai jos cu privirea citesc cu dezgust titlul scris cu majuscule ce însoțeste imaginea.

,, MILIONARUL JAMES CROWN SURPRINS ÎMPREUNĂ CU O DOMNIȘOARĂ ÎN MAI MULTE LOCURI SPECIFICE CUPLURILOR. SE AUD CLOPOTE DE NUNTĂ ÎNTRE CEI DOI?"

Îmi bag bricheta în buzunar și impreună cu ziarul din mâna mea și cu Zoey în spatele meu pornesc spre acoperișul blocului. Înaintez până la margine , șatena prinzându-mă de braț.

Aprind bricheta mică din metal și dau foc ziarului privind cum poza fetei ce mi-a marcat trecutul arde lent și chinuitor odată cu inima mea.

-De azi , tu nu mai exiști. Mormăi cu ochii în lacrimi și dau drumul hârtiei sub privirea șocată a prietenei mele.

——————————————————
Îmi pare rău că acest capitol a venit așa târziu dar școala nu îmi lasă prea mult timp liber. Sper că vă place acest capitol , aștept părerile voastre în comentarii. Și veșnica întrebare : Cine vrea dedicație?