Capitolul 11

3.1K 172 2
                                    

Respiratia moale si abia auzita a lui Harry era tot ce auzeam in timp ce stateam intinsa in pat, holbandu-ma la tavan; ochii mei erau deschisi larg in intunericul care ne inconjura. Era intuneric complet in camera. Am stat acolo intinsa poate pentru o ora, neputand sa adorm, in timp ce Harry a cazut intr-un somn adanc langa mine.

Ii puteam simti caldura corpului sau, desi nici macar nu ma atingea. Sincer, ma asteptam sa ma violeze sau ceva. Dar nu a facut-o. Chiar ma asteptam ca mana lui sa fie in jurul taliei mele sau picioarele lui sa le atinga pe ale mele. Dar, vai, era pe cealalta parte a patului, fiind fata in fata cu cealalta parte.

Harry era confuz uneori.

Nu puteam sa dorm din doua motive.

Unu, eram in casa lui Harry. Cine stie ce s-ar putea intampla daca adormeam?

Harry s-ar putea trezi in mijlocul noptii si sa se decida sa faca altceva care nu era normal, cum ar fi sa-si omoare tatal.

Si doi, inca aveam metalul acela blestemat in mine. De fiecare data cand ma miscam in pat, un val de placere se aprinde inauntrul meu si imi scrasneam dintii, simtindu-ma foarte frustata.

Si am decis sa astept ca Harry sa adoarma. M-am ridicat cu grija din pat, muscandu-mi buza inferioara cand chestia din mine s-a miscat. M-am miscat cat de incet puteam, incercand sa nu-l trezesc pe Harry, si m-am ridicat din pat. Avea un pat imens, de marimea celui al unui rege care avea niste paturi foarte groase si perne imense. Era pus undeva pe o podea mai inalta din palatul lui.

M-am indepartat putin de pat si am luat o gura de aer in liniste inainte de a ajunge la zonele mele feminine si am gasit sirul obiectului. Mi-am tinut respiratia in timp ce am inceput sa trag ca pe un tampon. La inceput nu a durut, dar cu cat se apropia sa iasa, durerea a izbucnit prin mine si a trebuit sa ma opresc, doar ca sa scap de durere.

Era imensa. Pai, pentru mine.

Am exhalat cand am scos-o si se simtea aproape grea in mainile mele. Putin dezgustata, am scapat-o din greseala pe covorul de pe podea, si am intepenit, ascultand cu atentie. Dar Harry nu s-a trezit.

Deja ma simteam mult mai bine acum ca nu mai era in mine. Am iesit pe varfuri din camera, deschizand usa repede si impingand-o in holul intunecat.

Okay. Asta era infiorator.

Era vreo lumina aici sau toate erau stinse?

Mi-am facut cale orbita pe holuri, urechile fiindu-mi incordate pentru a auzi vreun sunet si ochii mei luptandu-se sa vada in intuneric. Aerul era rece si mocnit si picioarele mele goale intalneau ceva ce se simtea ca o podea de lemn.

Mi-am tinut mainile pe pereti, pentru a ma asigura ca nu o sa ma lovesc de vreunul. Am continuat sa merg in acest intuneric tacut pana cand mainile mele au intalnit o usa, si am deschis-o ezitant, intalnindu-ma din nou cu intunericul. Speram ca era un alt hol. Am inceput sa merg pe acolo, cautand disperata dupa un fel de fereastra pentru un fel de lumina de la luna sau orice.

In timp ce mergeam, m-am gandit la Harry. Parea o persoana complicata. Dar putea cineva sa nu aiba deloc inima? Era putina speranta pentru el sau era doar o cauza pierduta?

Imi aminteam cum a batut omul acela pana la moarte si am tremurat putin, aerul parand putin mai rece. Apoi mi-am amintit cum m-a plesnit cu o zi inainte. Imi aminteam privirea goala din ochii lui.

Nu. Era o cauza pierduta. Nu era pic de speranta pentru el.

Ceea ce insemna ca trebuie sa gasesc o cale sa ies naiba din acest hol.

Un zgomot puternic s-a auzit dintr-o data si am sarit, scotand un tipat  speriat. Suna ca un ceas. A sunat de 3 ori inaine ca linistea sa se lase. Inima batandu-mi rapid, m-am impins in perete pentru confort si ochii mei se uitau prin intuneric. Eram absolut ingrozita.

TwistedWhere stories live. Discover now