Twisted

Capitolul 27

“Hei, sunt Fran si nu pot sa raspund acum. Te rog, lasa un mesaj, si te sun eu imediat ce am ocazia.” Vocea grabita dar totusi politicoasa a lui Fran se auzea in telefonul meu din nou pentru a cincia oara, si nu m-am deranjat sa las un mesaj. Deja am lasat trei. M-am uitat iritata la telefon, scrasnindu-mi dintii frustrata si ingrijorata.

De ce nu raspundea la telefon?

Am oftat tare, aruncand telefondul undeva in camera lui Harry. Cu greu mi-am aruncat picioarele peste margine, trecand cu mainile prin par. Tot ce puteam gandi era Fran – de ce nu raspundea la telefon?

Suna si suna si suna si suna…

Apoi casuta vocala. Dar nici urma de Fran.

Nu putea sa fie o coincidenta; am incercat sa o sun de cateva zile. Am fost complet ingrijorata pentru ea, si asta cu siguranta nu ajuta. Ceva imi spunea ca s-a intamplat ceva. Fran nu m-ar ignora, nu?

E suparata pe mine…?

“Televizorul e aranjat.” Unul din oamenii lui Harry a anuntat de afara cu o voce monotona. Cu greu mi-am put telefonul jos si am coborat. Au pus televizorul in sufragerie, in stanga semineului, si eram incantata cand am vazut ca chiar mergea.

“Multumesc.” I-am spus baiatului, care parea putin luat prin surprindere de recunostinta mea. Statea acolo ciudat cand Harry a intrat, ochii lui verzi uitandu-se la el.

“Iesi.” A ordonat Harry simplu, si barbatul a iesit rapid din camera.

Stateam pe canapea, vazand ca era un fel de film de actiune pe ecran. Dar de unde stateam eu, era un unghi ciudat. Harry scria ceva pe telefon cand m-am ridicat si am inceput sa imping canapeaua. Mi-am scrasnit dintii din cauza efortului; canapeaua asta e grea.

“Claire.” A spus Harry incet. “Ce faci?”

“Mut canapeaua.”

“De ce?”

“Ca sa vad mai bine la televizor.” Am reusit sa trag canapeaua intr-un unghi in care puteam sa vad. Satisfacuta si usor linistita, m-am asezat si am luat telecomanda.

“O sa trebuiasca sa plec sa rezolv niste lucruri.” Mi-a spus Harry, punandu-si telefonul in buzunarul blugilor. Purta jacheta lui de piele cu o pereche de pantaloni care atarnau perfect pe picioarele lui lungi, si am vazut un lantic legat la gatul lui. Parea ca mereu purta acel lantic.

“Okay.” Am raspuns, mutand canalele.

Ochii lui Harry s-au micsorat spre mine. “Asta e indicatia ta sa vii sa ma saruti.”

Am incercat sa ma abtin sa nu zambesc. “Si daca nu vreau sa te sarut?”

Am tipat cand dintr-o data s-a aplecat si m-a ridicat, bratele fiindu-i in jurul taliei mele. “Harry – pune-ma jos! Pune-ma jos!” Nu m-am putut abtine si am inceput sa chicotesc cand m-a ridicat pana cand eram fortata sa imi pun picioarele in jurul lui, mainile mele infasurandu-se dupa gatul sau.

Fata lui era usor enervata pana mi-a auzit chicotitul; cand l-a auzit, un zambet mic i-a aparut pe buze.

“Glumeai cu mine, nu-i asa?” A intrebat, dandu-si seama.

“Duh.” Am raspuns cu un zambet elegant, uitandu-ma la fata lui. Vazand fata lui Harry de aproape, arata atat de diferit fata de cand te uitai la el de la departare. De la distanta asta scurta, ii puteam vedea toate imperfectiunile fetei lui amestecate cu toate perfectiunile care pareau ca i se adaugau lui Harry Styles.

Zambetul lui Harry s-a marit cand parea ca se clatina sub mine. Zambetul mi s-a sters si am gafait, strangandu-mi mai tare bratele dupa gatul lui. “Ai grija! Pune-ma jos acum; o sa ma scapi.”