Don't be afraid

Capitolul 1

Ma scufund. Ma duc la fund. Totul e negru in jurul meu. Nu vad nimic. Simt cum cad intr-o groapa infinita. Nu pot sa fac nimic. Oare visez? Totul e doar un vis urat? Nu pot sa ma trezesc. Nu stiu ce s-a intamplat. Cum am ajuns aici? Simt cum viata se scurge din mine. Atat a fost? Asta este sfarsitul? La doare 18 ani sa ma sting din viata? Nu pot sa imi dau seama ce s-a intamplat. Aveam viata perfecta. Sau cel putin asa credeam pana acum vreo 2 ani. De ce nu pot sa imi aduc aminte ce s-a intamplat? Totul e in ceata. De ce mi se intampla asta? Vreua sa ma trezesc. Ma sufoc. Ce pot face sa opresc tortura asta? Se pare ca asta e sfarsitul... Am regrete? O groaza. Regret ca am lasat fericirea mea sa depinda de cei din jurul meu. Regret ca mi-am petrecut adolescenta gandindu-ma doar la ce voi face dupa ce voi implini 18 ani. Regret ca am lasat timpul sa treaca fara macar sa ma bucur de el. Regret ca nu am trait viata la maxim si la minut. Regret ca m-am gandit doar la consecinte si nu am riscat nimic in cei 18 ani ai mei. Regret ca am ajuns in punctul asta si am impresia ca abia acum mi-a inceput viata. Regret ca nu am spus exact ceea ce gandeam. Regret ca mi-am ascuns sentimentele fata de persoanele la care tineam mai mult de cat cred ca voi putea sa tin la cineva vreodata. Regret ca mi-am lasat parintii sa decida ce prieteni sa am si la ce activitati sa particip. Regret ca nu i-am ascultat cand imi spuneau cat de mult ma iubesc. Regret ca nu i-am ascultat cand m-au avertizat in privinta lui. Cel mai mult regret ca m-am pierdut pe mine in cautarea persoanei care toti ceilalti voiau sa fiu. Daca as putea, as schimba multe, insa nu stiu daca viata imi va da o a doua sansa. Asta a fost destinul meu. Puteam sa il impiedic? Cu siguranta. Am incercat? Nu. Si acest lucru ma doare cel mai tare....

Clasa a zecea. Al doilea an de liceu. Ce poate sa mearga rau, nu?

Eu sunt Agnes. Am 16 ani. Imi iubesc viata. Sunt la cel mai bun liceu din judetul Sibiu si imi iubesc pritenii. Ei ma sprijina si imi sunt alaturi in fiecar pas pe care il fac in acest drum lung si plin de peripetii numit viata. Cum sunt e? Ma consider o fire blana calma si deschisa. Numele meu reprezinta puritatea si majoritatea spun ca ma descrie foarte bine. Eu, pe de alta parte, nu cred imi vine ca o manusa cum imi spun ceilalti. Insa nu numele te defineste. Eu cred mai degraba ca sunt timida si la locul ei. Nu imi place sa intru in barfe si ma adaptez mai greu. Nu ma consider o frumusete rara. Defapt nu ma prea consider de loc frumoasa, insa ma accept asa cum sunt. Am parul blond-roscat si este destul de lung, cam pana la talie si este lins. Ochii nu ii am prea mari, dar imi place albastrul pe care il am, la prima vedere pare a fi o noanta normala de albastru, dar daca te uiti mai adanc pare ca te scufunzi intr-o mare turcoaz sau intr-o pajiste verde-albastruie. Am buzele subtiri, iar fruntea, obrajii si barbia imi sunt ocupate de pistrui. Sunt destul de inalta, poate prea inlata. Am 1,70 m si 50 kg. Sunt sigura ca va imaginati un schelete ambulant, dar nu arat chiar asa rau. Sper. Daca va intrebati de forme.... dea, nu pot sa spun ca sunt prea dotata. Cred ca am mai mult noroc cu fata. In schimb, am talia destul de subtire, sub 60 de cm, daca va intrebati. Cu toate ca multi ma vad diferit din cauza ca mama natura nu a fost la fel de darnica cu mine cum a fost cu ceilalti, invat sa ma iubesc asa cum sunt. Iar cei care ma critica pentru cum arat pot sa isi pastreze opinia pentru ca am si eu oglinda acasa si plus de asta nu noi alegem cum ne nastem. Uneori ma gandesc ca poate din cauza corpului meu nu prea am prieteni, dar dupa imi dau imediat seama ca in orice fel de relatie conteaza intelectul. De aceea nu suport oamenii care fac diferente de culoare. Cei ce sunt negri sau mulatri nu au decis sa fie asa. Eu cred ca cei care arata neobisnuit sunt trimisi de Dumnezeu ca sa vada cum ne comportam cu persoane care arata diferit fata de noi. Din pacate multi pica testul si asta este foare ingrijorator si ma face sa ma intreb cum ne putem numi oameni daca suntem rasisti, obraznici si rautaciosi. Lucrurile astea distrug omenirea si de multe ori ma gandesc "Oare ce pot sa fac ca sa schimb lumea?". Raspunsul este intotdeauna acelasi: "Cine ar asculta de o adolescenta de 16 ani care nu prea are prieteni din cauza aspectului?". E trist tot ce se intampla in lume, dar cred ca impreuna putem lucra si combate raul din lume.