Don't be afraid

Capitolul 8

Dimineata urmatoare i-am cerut scuze lui Roxi pentru cum m-am purtat in sera precedenta si am hotarat sa-mi dedic aceasta zi ca sa aflu mai multe despre viata lui Cosmin

- Hei! Vrei sa ne vedem azi? Sa iesim la un suc sau ceva? Vreau sa discutam.

- Oh! Da, da sigur. La cat si unde?

- La 14 la Hug the Mug?

- Da, e ok. Ne vedem.

- Pa!

- Ce a spus?

- O sa ne vedem la Hug the Mug azi si o sa discutam.

- E foarte bine ca vrei sa il cunosti dincolo de aparente, Agnes.

- Nu am de ales. Daca vreau ca lucrurile sa mearga trebuie sa incep sa aflu detalii si despre "a doua lui viata". 

- Imi pare frau ca am fost atat de dura aseara. 

- Roxi tu nu ai nicio vina. Ce ai spus a fost crudul adevar, care pana la urma trebuia cineva sa il spuna si ma bucur ca ai fost tu.

- Ooo, ce dragut. Uite cum ne rezolvam noi confilctele. Imbratisare de grup! a spus Mara strangandu-ne intr-o imbratisare sufocanta.

- Nu...pot...respira.

- Scuze... Am inceput toate trei sa radem si am adunat mizeria de aseara. 

La 12:30 am plecat de la Roxi, iar la 13:30 am plecat spre centru. Cand am intrat in cafenea Cosmin era deja la masa.

- Iced Latte cu scortisoara. Exact cum iti place.

- Mersi, am spus dandu-i un pupic scurt pe obraz. 

- De.. Despre ce voiai sa vorbim? 

M-am asezat pe scaunul din fata lui si am reusit sa ma uit mai atent la el. Era agitat si tremura.

- Ce s-a intamplat? De ce esti asa agitat?

- N-am nimic. Nu conteaza ce am. Astazi este despre tine. Deci sa trecem la subiect.

- Uite ce e. Te plac foarte mult  si aceasta luna impreuna am fost foarte fericita si nu mi-am imaginat ca o sa mai fiu vreodata asa fericita dupa ce a plecat Sara. De asta vreau sa iti multumesc, dar..

- Te desparti de mine.

- Ce?

- Asculta stiu ca am intrecut masura. Imi pare rau. Tot ce imi doresc este sa ramanem impreuna. Nu avem de unde sa stim unde o sa ajungem tinand cont ca peste doua luni sunt sanse mari sa plec. Dar iti promit ca in aceste doua luni o sa fac sa fie totul bine. Nu o sa ma mai cred mai presus de prietenii si familia ta si o sa ascult tot timpul ce ai de zis inainte sa trag concluzii.

L-am privit confuza si i-am luat mainile intr-ale mele.

- Despre ce vorbesti?

- Despre faprul ca ai aranjat aceasta intalnire ca sa inchei lucrurile cu mine. Te rog nu o face. Iti promit ca totul o sa fie bine pe parcurs, noi putem sa...

- Stai, stai, stai. Nu de asta te-am chemat azi aici.

- Atunci de ce?

- Vreau sa vorbim despre viata ta din Germania. Simt ca nu o cunosc deloc. Nu stiu ce prieteni ai, ce faci in timpul liber, nu stiu cum te descurci cu scoala, in concluzie nu stiu nimic.