Don't be afraid

Capitolul 6

Am mers cateva minute pe jos pana ce am ajuns la un restaurant. Totul era asa frumos. In loc de scaune erau fotolii, iar pe pereti erau diferite tablouri cu arama aurita. Mirosea a trandafiri, iar personalul era foarte politicos. Ne-am asezat la masa noastra si am incercat sa spar gheata.

- Este foarte dragut localul.

- Ma bucur ca iti place.

- Si locuiesti in Sibiu?

- Locuiam. Acum stau in Germania si in fiecare vacanta vin in Romania. Dupa ce o sa termin liceul probabil o sa ma mut definitiv. Dar tu? Ai locuit si altundeva? 

- Nu, desi mi-ar placea sa fac un an pauza dupa liceu si sa calatoresc prin lume. Imi place sa intalnesc culturi noi si am si o placere ascunsa pentru fotografie.

- Deci deja iti stiu un secret, a zis cu un zambet atotstiutor.

Nu am mai apucat sa zic nimic, pentru ca a venit chelnerul sa ne ia comanda. Pana la sfarsitul serii am aflat ca e singur la parinti si iubeste sporturile periculoase. Dupa ce a venit nota de plata am vrut sa imi platesc macar partea mea, insa Cosmin a insistat si a platit el tot. Am plecat de la restaurant pe la 21, iar apoi ne-am plimbat prin parc.

- E foarte frumos Sibiul noaptea.

- Stiu. Iubesc acest oras! Nu cred ca as putea pleca vreodata de aici.

- As vrea sa spun si eu acelasi lucru, a spus cu tristete in glas. L-am luat de mana, l-am oprit si m-am uitat in ochii lui.

- Poti spune asta. Nimic nu te poate impiedica sa traesti in locul unde vrei impreuna cu persoanele la care ti. 

- Nu e atat de simplu. Parintii mei..

- Iti vor respecta orice dorinta care te face fericit.

- Ei.. n-ar intelge.

- Vino. O sa iti arat ceva. Ne-am asezat pe o banca si ne-am uitat la stele. Ce vezi?

- Stele.

- Eu vad o poveste. Fiecare stea are povestea ei. Din momentul in care se nasc, pana in momentul apogeului si pana mor. Daca sunt sinugure, cerul nu lumineaza asa tare, dar impreuna formeaza diferite constelatii, care si ele spun povestea lor. In momentul in care o stea dispare, apare alta. Visul parintilor tai a fost sa iti ofere o viata mai buna, dar acum e randul tau sa visezi si sa iti indeplinesti visul. Ei ca paritni ar trebui sa te incurajeze.

- Cum faci asta?

- Ce anume? am zis razand.

- Esti tot timpul optimista si ii ajuti pe cei din jur.

- Imi place sa ii vad pe ceilalti fericiti. Asta ma face si pe mine sa zambesc. Dar de unde stii cum sunt eu? Ne cunoaastem doar de 2 zile.

- Tu ma cunosti de 2 zile. Eu te stiu de anul trecut.

- Cum?

- Te-am vazut vara trecuta ajutand o batranica cu cumparaturile. O cunosteam pe femeie. Statea in apropiere de fosta mea casa. Nu mai stiam cum sa ajung acolo asa ca v-am urmarit. Pe urma te-am mai vazut cu prietenele tale la diferite localuri. Mereu erai cu zambetul pe buze, iar cand vedeai un om necajit il ajutai. Anul asta am prins curaj si am zis ca trebuie sa vorbesc cu tine. Cand te-am auzit la strand ca ai zis ca sunt frumos, am actionat atunci.

- Wow. Nu m-am asteptat la asa ceva. Nu stiu daca sa fiu speriata ca cineva m-a urmarit o vara sau uimita ca cineva chiar vrea sa ma cunoasca.