O priveam a nu stiu cata oara in aceasta noapte fara ca macar sa scot un cuvant. Ea sta pe scaun langa Cataleya si o ingrijea. O ingrijea ca si o mama. Trecusera atatia ani de cand nu o mai vazusem si totusi era superba. Anii nici nu ii atinsesera trupul. Singura schimbare era vestimentatia si atat.
In aceasta noapte viata mea se complicase dar se si usurase. Datorita ei. Ea era aici. Alaturi de mine. O tinusem in brate o mangaiasem pentru scurt timp si recunosc ca asta ma facut lacom. Sa ii simt parfumul din nou si corpul in bratele mele a fost tot ce mi-am dorit in ultimii anii.
-Va fi ok. am auzit-o spunand spargand linistea
- Va fi. Fizic va fi ok cat de curand. Psihic si sufleteste nu. am oftat trecandu-mi mana prin par nu stiam ce se va intampla cu ea. Ii promisesem Evei ca voi avea grija de fata ei, in fata mormantului ii promisesem. Si uite ca nu a fost asa. Uite ca fiul meu a ranit-o. Fiul meu aproape isi batuse joc de ea.
- Sven a incurcat-o rau! glasul ei era frant o simteam ca, cat de curand va plange.
M-am ridicat de pe scaun si am pasit lent pana la ea. Avea nevoie...avea. M-am asezat usor pe podea intai am privit spre Cataleya care dormea adanc apoi spre ea. Spre unica femeia care am iubit-o.
- Copilul meu frumos...copilul meu care a devenit femeie. O femeie frumoasa care sunt sigur ca atrage zeci de priviri zilnic ai fost o mama buna. Stiu ca in capul tau acesta frumos se plimba ideea ca ai esuat ca si mama dar nu e asa.
Corpul mic al femei iubite se franse in bratele mele impreuna cu zeci de suspine. Am ridicat-o in brate si am tinut-o strans la piept cateva minute bune. Intr-un final am dus-o in camera mea. Aveam nevoie sa discut cu ea aveam nevoie sa imi povesteasca tot ce a facut in ultimi ani dar nu era timpul potrivit pentru intrebari.
- Imi pare rau...imi pare rau pentru ca am plecat. Am fugit de langa Eva de langa gasca. Am fugit ca o lasa.
-Copil...
-Shh Harry...am fugit pentru ca eram ranita si imi era frica pentru Sven.
-Dar acum esti aici. Aici langa mine la pieptul meu,in bratele mele...
-Harry...eu...
-Nici sa nu te aud copil! Nu mai pleci de aici!
-Eu am...
-Ai pe altcineva ?
-Nu!
-Si atunci ?
-Eu...
-Tu nimic! Dupa atatia ani te am din nou aici si tu vrei sa pleci? Nicio sansa!
-Harry...nu mai sunt o adolescenta sunt o femeie acum am responsabilitati.
-Cum ar fi ?
-Serviciu meu.
-Ai renunta la noi pentru un servici?
-Harry...eu...
-Nu vei pleca! Maya daca tu ai impresia ca te voi lasa sa pleci te inseli. Nu vei face nici macar un pas in afara New York-ului. Sa iti fie clar!
-Harry nu poti...eu
-Uite ca pot! Te voi inchide in aceasta nenorocita de camera si nu iti voi da drumul decat atunci cand imi vei spune ca nu mai pleci.
-Nu mai sunt o copila...sunt o femeie.
-Da! Vad si eu Maya dar nu esti orice femeie esti femeia mea.
Nu o voi lasa sa plece de langa chiar daca va fi nevoie sa o sechestrez. Am pierdut-o o data nu o pierd si a doua oara. Nu imi permit.
Doamneeee a trecut atata timp de cand nu am mai postat aici si sincera sa fiu imi era dor... doar ca imi e greu sa ma despart de ea...sunt constienta ca aceasta poveste va lua sfarsit cat de curand si nu vreau dar totusi nu o pot lungi la nesfarsit 😊
Va pup 😘😘
