Infatuation And Dangerous - Pauză

Capitolul 9

   
O priveam  a nu stiu cata oara  in aceasta  noapte fara ca macar sa scot un cuvant.   Ea sta  pe scaun   langa Cataleya  si o  ingrijea. O ingrijea ca si o mama.  Trecusera atatia ani de cand  nu o mai vazusem si totusi era    superba. Anii nici  nu ii atinsesera trupul.    Singura schimbare era vestimentatia si atat.    

In aceasta noapte  viata  mea se complicase dar  se si usurase.   Datorita ei.  Ea era aici.  Alaturi de mine.  O tinusem in brate  o mangaiasem   pentru scurt timp si recunosc  ca   asta ma facut lacom. Sa ii simt parfumul  din nou    si corpul  in bratele mele   a fost tot ce mi-am dorit in ultimii anii.

-Va fi ok. am auzit-o  spunand   spargand   linistea

- Va fi.  Fizic  va fi ok cat de curand. Psihic  si sufleteste nu. am oftat  trecandu-mi  mana prin par   nu stiam ce  se va intampla cu ea.  Ii promisesem Evei ca  voi avea grija de   fata ei, in fata  mormantului ii promisesem. Si uite ca nu a fost asa. Uite ca    fiul meu     a ranit-o. Fiul meu aproape isi batuse joc de ea. 

- Sven a incurcat-o rau!  glasul    ei era frant   o simteam ca, cat de curand va plange.  

M-am ridicat de pe scaun si am pasit lent pana la ea. Avea nevoie...avea. M-am  asezat   usor pe podea intai am privit spre   Cataleya    care dormea adanc  apoi spre ea. Spre  unica femeia care am iubit-o.

- Copilul meu frumos...copilul meu care a devenit femeie. O femeie frumoasa care  sunt sigur  ca atrage zeci de priviri zilnic ai fost o mama buna. Stiu ca  in capul tau     acesta frumos  se plimba ideea ca ai esuat ca si mama dar nu e asa.   

Corpul mic al femei iubite  se franse  in bratele mele  impreuna  cu zeci de   suspine. Am ridicat-o  in brate si am tinut-o strans la piept cateva minute bune.  Intr-un final am   dus-o in camera mea. Aveam nevoie sa  discut cu ea    aveam nevoie sa  imi povesteasca  tot ce a facut in ultimi ani dar   nu  era timpul potrivit pentru intrebari.

- Imi pare rau...imi pare rau pentru ca am plecat.  Am fugit   de langa Eva  de langa  gasca.  Am fugit ca o lasa.

-Copil...

-Shh Harry...am fugit    pentru ca  eram  ranita  si imi era frica  pentru Sven.  

-Dar acum esti aici.  Aici langa mine la pieptul meu,in bratele mele...

-Harry...eu...

-Nici sa nu te aud copil!  Nu mai pleci de aici!

-Eu am...

-Ai pe altcineva ?

-Nu!

-Si  atunci ?

-Eu...

-Tu nimic!  Dupa atatia ani   te am din nou aici si tu vrei sa pleci? Nicio sansa!

-Harry...nu mai sunt  o adolescenta sunt o femeie acum am  responsabilitati.

-Cum ar fi ? 

-Serviciu meu.

-Ai renunta la noi pentru  un servici?

-Harry...eu...

-Nu vei pleca! Maya daca tu  ai impresia ca  te voi lasa sa pleci te inseli.  Nu vei  face nici macar un pas in afara New York-ului. Sa iti fie clar!

-Harry  nu poti...eu

-Uite ca pot!  Te voi inchide  in aceasta  nenorocita de camera  si nu iti voi da drumul decat   atunci cand    imi vei spune ca nu  mai  pleci.

-Nu mai sunt o copila...sunt o femeie.

-Da! Vad si eu Maya dar nu esti orice femeie esti femeia mea. 

Nu o  voi lasa sa plece  de langa  chiar daca va fi nevoie sa   o  sechestrez. Am pierdut-o  o data nu o pierd si a doua oara. Nu imi permit.

Doamneeee a trecut atata timp de cand   nu am mai postat aici  si sincera sa fiu imi era dor... doar ca  imi e  greu sa ma despart de ea...sunt constienta ca  aceasta poveste va lua sfarsit cat de curand  si nu vreau dar totusi nu o pot lungi la nesfarsit  😊

Va pup  😘😘