Dragă iubire,
Am ales de la început ca o stea să fie semnul unei zile dureroase, și a mai căzut una. Poate că sunt o stea în această viață. Acum sunt cu tine într-un loc special, ținându-te de mână, iar în cinci secunde pământul îmi înghite existența în viața ta.
Poate tu ai uitat că viața este ca o floare cu mii de petale. Cu mii de sentimente ascuse, cu mii de vieți distruse, cu mii de vise spulberate și cu mii de lacrimi pierdute-n zadar.
De ce să-mi pierd și ultima suflare suferind pentru tine?
De ce să zâmbesc doar atunci când sunt cu tine?
De ce încă te mai aștept?
De ce încă-mi mai pasă?
Oare de ce încă scriu?
Și oare de ce tot ce însemn eu ești TU.
Caut printre întrebări, răspunsuri. Încerc să fug, să prind cutiuța cu aceste răspunsuri. Dar totul se evaporează în câteva secunde. Totul este dor o pierdere de timp. Totul doar pentru tine.
Și poate că nu-ți pasă de mine, acum. Căci odată mă țineai de mână, căci odată mă iubeai, căci odată mă sfătuiai, căci odată țineai la mine, căci odată erai acolo când aveam nevoie de tine.
Hmm...
Mai ții minte acele momente?
Sau odată cu tine au plecat și ele. Mă întreb în zilele în care scriu negru pe alb tot ce simt. Oare tu ce gândești în momentul acela. Te-ai mai gândit de-atunci la mine. Numele meu mai e scris în inima ta? S-au a fost șters de acolo în favoarea alteia?
Cu mult drag,....
Poate că deja știi.
