A douăzeci și șaptea stea, a douăzeci și șaptea scrisoare

170 11 2
                                    

                         Dragă iubire,

 

   Am învățat că pe deoparte suntem încă copii și ar trebui să trecem ușor peste orice. Ar trebui să fie ca la grădiniță, fără să vă cunoaștem și să începem să ne jucăm.

Am învățat că pe deoparte tot suntem adoleșcenți, acel fel de generație visătoare, care pentru un pumn de vise îți pot rupe ambele picioare.

    Acel fel de adoleșcenți ce trăim viața la maxim cât putem, încercăm să ne simțim bine, mai ales în doi, în timpul unui act înfăptuit seară de seară.

..sau poate doar niște adoleșcenți ce-și văd de viața lor, de tot ce se întâmplă.

   Diferența este că eu sunt genul de adoleșcentă ce nu mă poate nimeni pune jos atunci când sunt în picioare pentru că nu îmi place să plâng și să dau sadisfacții, pentru că îmi place să râd și să las lumea să privească (,) că o copilă cu 15 ani din viață trecuți poate zâmbi chiar dacă inima-i plânge.

  ...

...

Chiar dacă încă scriu negru pe alb ce mi se întâmplă, chiar dacă încă mă descarc aici. Încerc să am o viață, acea viață în care puteai participa și tu, și să râdem împreună, nu doar unul să râdă și unul să plângă.

  Tot așa, asta e viața, trebuie să mergem înainte, orice s-ar întâmpla.

Așa ar trebui să fac și eu, chiar dacă a mai căzut o stea..

 

                                                              Cu drag, tot acea fată.

----------------------------------------

Heii la toată lumea.

Știu că nu am mai postat de un car de timp, dar am fost plecată și am stat prost cu timpul.

Mulțumesc celor 600 de persoane și celor...

ăăă, stai, ce? Sunt 9.000 de suflețele care au trecut pe aici? *pokerface*

Deci da, știți bine că vă iubesc și sunt tare fericită.

xoxo.

100 de stele căzătoareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum