Ziarul Fantomă

Prolog

     Legenda conacului abandonat

      Razele soarelui intrau pe fereastra cu gratii din secolul XIX. Particulele de praf zburau nederanjate de nimic, așezându-se pe cearceafurile albe cu care erau acoperite obiectele de valoare. Pereții tapetați cu modele florale colorate erau neatinși; totul era exact cum trebuia să fie, doar că ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit groaznic. Se vedea că balamalele au ruginit de mult timp.
     
      O femeie cu părul de aur, însoțită de un bărbat într-un costum maro, au pășit calmi în noua lor casă . Îmbrăcămintea femeii era compusă dintr-o rochie cu corset destul de strâns, ceea ce îi scotea în evidență sânii destul de mari, rezultați de la nașterea copilului lor, și o pereche de pantofi cu toc roșii. Ea analiza holul îngust ce dădea direct în camera de zi, ca mai apoi să fie bucătăria, când auzi cum soțul ei o strigă.

— Haide Anna, că pierdem toată ziua. Și avem de despachetat o groază! urlă bărbatul ce deja ajunse în camera de zi.

— Acum vin, Andreas! urlă femeia înapoi în speranța că se va liniști și el cu urlatul.

      Cu pași grăbiți femeia se duse la mașină, luă copilul și câteva bagaje și intră în casă. Lăsându-și geanta neagră în cuier, împreună cu paltonul maroniu, se îndreptă spre dormitoarele ce se aflau la etaj. Cu o mișcare luă cearceafurile albe ce acopereau mobilierul și dezvălui patul de două persoane, un pat destul de frumos. Praful era în cameră așa că femeia deschise geamul strâmbându-se la vederea gratiilor. Particulele dispăreau încet-încet și mobilierul începea să se vadă.

      Un șifonier de mahon apăru după un alt cearceaf și femeia se minună când îl văzu. Pe ambele uși erau modele florale sculptate de mână. Mâna femeii se întinse aproape automat să îl atingă și simți ridicăturile sculptate. Totul era atât de frumos încât atenția i se îndreptă spre pat. Avea un spătar tot din mahon, cu sculpturi din secolul XV, fiind o adevărată frumusețe. Covorul era în stil rustic, cu modele abstracte de negru și alb, dar erau modele prea frumoase. Totul era floral, ceea ce o încântă pe Anna, deoarece ea iubea florile, poate de asta alesese casa asta, i-a plăcut gradina din spate.

      La parter bărbatul despacheta vesela. O sufragerie mirifică era ascunsă sub aceea pânză albă împânzită de praf. O canapea simplă se arată colorată într-un rubiniu închis,fiind pereche cu fotoliul de lângă. Masa din mijloc avea picioarele sculptate cu atenție, arătând ca și cum ar fi recuzita dintr-un film vechi. Nu înțelegea de ce soții Hans au vândut-o, lui i se părea ideală.

      Bucătăria era și ea superbă, cu scaune și masa la set, ambele din lemn de stejar. Se vede că primele persoane ce au locuit aici au iubit sculptura, dar un lucru nu îl înțelegea, de ce existau cioburi și pete roșii pe ele. A crezut că i se pare, dar a găsit în toate camerele de la parter. Poate soții s-au zgâriat și au lăsat cioburile aici. Dar e prea ciudat. În fine, bărbatul lăsă lucrurile așa, măcar pentru o perioadă. Nu mai știa de ce a intrat în bucătărie, așa că își strigă nevasta.

— Anna! Vino aici și pregătește masa, nu stau după tine, că doar fetița noastră are nevoie de mâncare! urlă bărbatul aprinzându-și o țigară.

      Scările scârțâiau și se auzeau pași, însemnând că femeia venea în bucătărie. Trecu pe lângă bărbatul pe care oricum nu îl iubea, dar se apucă de făcut mâncare. Cu toate astea bărbatul era nemulțumit, i se părea că soția lui nu mai era ce a fost, nu mai făcea tot ce voia el când voia el, dar ea nu îl mai voia. Și va fi o femeie importantă în viața fetiței lor. Oricum, la naștere bărbatul s-a supărat că păcătoasa a născut fată în loc de băiat. Vechea poveste ce se leagă de sexul copilului. Dacă nu era băiat atunci va trebui să i se aranjeze căsătoria, ceea ce oricum bărbatului nu i se părea așa rău, adică jumătate de zestre îi rămâne lui, deci nu are motive să se supere. „Oricum femeile ne sunt inferioare, nouă ca bărbați.“ era propoziția pe care o auzeau toate din gura soților lor.