「Game of Survival」ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

zece

—Jeon Jungkook, nu credeam ca te voi vedea aici. spune Kito rânjind.

— Kito Morgan, o surpriză deloc plăcută!

Faţa lui Taehyung deveni destul de şocată. De unde avea Jungkook sa il cunoască pe Kito, un vampir de 200 de ani?

— Stai, stai! Va cunoaşteţi? De unde?

— Ne cunoaştem din închisoarea aia din padurea întunecată. Kito era un profesor de-al meu, cea mai nenorocită persoană care m-a adus acolo! S-a dat bine pe lângă mine si dupa doi ani am aflat ca el imi omorâse părinţii. Din ce motive nu stiu! Sa nu mai aduc aminte de ce ii facea lui Jules, nopti nedormite din cauza traumelor ce le primea.

— Hei, Julian Loene chiar are un corp atrăgător.

Taehyung se întoarse spre Kito si ii trase un pumn, si inca unul, si inca unul.
Un moment de neatenție i-a trebuit iar vampirul disparu.

— Ce mâţa fricoasă. adăugă Jungkook.

— Nu va mai veni un timp aici.

— Zici tu?

Toate privirile atinteau spre Kito ce se afla in spatele lui Julian cu un cutit la gat.

— Cutit? Serios?

Vampirul disparu într-o clipită împreună cu Jules. Privirea lui Jungkook era plina de furie.

— Il omor! au fost singurele cuvinte ce i-au ieşit pe gură.

— Stai liniştit, il vom găsi.

— Stii tu unde se ascunde? Nu cred! Daca Jules pateste ceva, ii voi omorâ tot clanul. Trebuie sa il caut.

— Incepem de mâine.

— Tu vrei sa dorm cat timp stiu ca prietenul meu este in mâinile lui Morgan? Rahatul ăla de vampir aproape i-a adus moartea intr-o seara!

Lucas nu spunea nimic, analiza situaţia.

— Sunt multe locuri in care se ascunde Kito.

Maşina in care se afla Cyrus si Soo tocmai ajunse acasă. Cei doi se dădu jos din ea si se îndrepta spre băieţi.

— Ce s-a întâmplat? intreba Cyrus apropiindu-se de fratele său.

— Nu s-a întâmplat nimic. Am iesit sa vedem...luna.

— Esti prost dacă tu crezi ca ma minti.

— Ok, ok. Julian a fost luat de catre Kito.

— Cine? Aah, ceri mult dacă vrei sa memorez toate numele astea ciudate. Kito a fost aici?

— Da, a fost!

— Pe mine sa nu ma anunţaţi, bravo!

— Nici nu stiam unde ai plecat. In orice caz, sa intram in casa.

Jungkook păşi spre casa cu privirea la pământ. Mii de ganduri il trecu pe baiat in acem moment. Gandul ca prietenul sau era in mâinile celui rău.

— Cand il voi găsi, il voi omorâ! adaugă el mergând apoi in camera sa. Soo fiind in urma lui.

— De ce te vad afectat de faptul ca J a fost rapit? il intreba Cyrus pe fratele său, intrand amândoi in camera lor.

— Ti se pare, doar ca nu vreau sa il muşte. Sangele lui e doar al meu.

— Nu ma lasi nici pe mine sa il muşc?

— Nu Cyrus, nu!

— Cum ar fi sa vina Kito aici cu niste pungi de sange, sa ţi le înmâneze si sa zica "Atat a mai ramas din el!"

— Haha, ar fi amuzant, dar nu! Voi merge mâine sa il caut.

— Nu aveai mâine o şedinţă importantă?  întreba brunetul ridicand o sprânceană.

— Nici nu ştii unde lucrez!

— Ba stiu! Sugi sângele copiilor muritori, ih.

— Îh? Fiinte astea micute sunt adorabile.

— Crezi ca va fi bine? intreba Soo ridicându-se de pe pat.

— Nu! Chiar nu! Are ceva cu Julian, nu stiu...il vede mai blajin sau nu ştiu.

— Ce patea cand erati in locul acela? intreba ea cu mici ezitări.

— Il batea, il chinuia, il...viola! La dracu!

— Imi pare rău! Il vom găsi.

Pe uşa intra Taehyung.

— Am un plan. Uite cum facem! Soo, vei atrage roboţeii lui, eu, Lucas si Jungkook vom intra. Ne vom despărţi si vom căuta.

— Sună tipic ţie! răspunse Soo. — Fără adrenalina nu merge!

— Normal! I-am spus deja lui Lucas, vom merge mâine pe la ora 12 ziua.

— Sper sa meargă! adaugă Jungkook.

— Va merge! Planurile făcute de mine au mers mereu. Dar in caz ca Julian e mort, planul pică.

— Taehyung!

— Ce? Sa fim cu picioarele pe pământ, poate fix in acest moment el e batut sau alte chestii...

— Nu il asculta Jungkook, Julian e bine!

(...)

Jungkook era deja treaz de cateva ore. Acum ceasul era 11 si nimeni, inafara de el, nu era treaz.

— Neaţa! se auzi vocea lui Lucas. Se îndrepta spre bucătărie.

— Oh, neaţa!

— Ce-i cu faţa aia? Nu ai dormit?

— Deloc! Gandul a fost doar la Julian. Pare prea mult tam tam pentru asta, va implic si pe voi si par o a treia roată...dar Julian este tot ce am, e o raza de soare pentru toată lumea...

— Hei, il vom găsi. Până la urmă este un varcolac, e puternic.

— Ai dreptate! Ceilalţi dorm?

— La ora asta? Nu, sunt in sala de antrenament.

Lucas ii facu semn baiatului sa il urmărească pana in fata unei usi. In spatele ei se afla o sala imensă plina de diferite arme.

— Woah! Ce minunaţii!

Acolo găseai de la pistoale la săbii sau pumnale diverse.

— Nu prea avem nevoie de toate astea, dar atat timp cat Taehyung se baga in belele, un antrenament e necesar.

— Timpul se scurge! se auzi vocea lui Taehyung. — Mi-am facut antrenamentul deci ne putem pregăti.

Lucas se îndrepta spre locul cu pumnale.

— Cum de vrei sa ma ajuţi sa il gasesc pe Julian? intreba Jungkook.

— De ce nu? Uite, nu sunt o fiinţă asa oribilă asa cum crezi.

— Ai vrut sa ma omori din prima clipa in care m-ai vazut!

— Eh, acum...sa mergem dupa puştiul ăla, daca mai e in viaţa.

Soo se apropie si ea de ceilalţi. Era îmbrăcată intr-o rochie mulată roşie cu un decolteu generos si un lantisor.

— Cum arăt? intreba ea.

— De parcă nu ai stii...

Fata isi baga un pumnal in suportul sau si il prinse de picior.

— De ce iti iei asta? intreba Lucas.

— Pai eu nu ma pot lupta asa cum o faceti voi, băieţi! Trebuie sa ma apăr.

— Oricum esti apărată de noi...hai sa nu ne mai lungim, trebuie sa il găsim!