Taciturn ocean, corăbii
Plutesc pe valul înspumat,
Înălțând catarge - săbii
În oglindiri de ape. Tac.
Trec albatroșii-n cer senin,
Despletind a lor aripe.
Splendidul mutism străin.
Tace scurgerea de clipe.
Cirus nori pe boltă treacă...
Și crapă raze de amurg.
Dar tace soarele. Și pleacă
Corăbierii-n drumul lung.
Talazuri întețește briza,
Unduind. Si se deșiră.
Tac și-alungă dorul, grija.
Apele le adormiră.
Ah, și baterea de vânt
Întețește visătoare
Valurile de mormânt,
Liniștea cuceritoare.
YOU ARE READING
Adieri poetice
Poetry„Adieri poetice" - portiță de evadare din temnițele cotidiene. Refugiu liric, spuzit în cuget, vis, meteahnă și prelungă meditație. Batere de vânt în treacătul apusului ce răsfiră șuvițe și întinderi de codri, se-alungește peste holde unduitoare, li...
