ah, rece asfințit
de veri înnourate,
ea-n brațe-a mi se-abate...
oare m-am pripit?
o geană-nchid agonic
și incă una - pice...
în visele ferice,
ea-mi scânteie armonic.
o văd sosind, iubita-mi,
ca-o trestie mlădioasa
și-o limpede mătasă
de prin lungiri de rami.
sub un felinar,
ce mângâie căile,
plâng deșertările
pline de har.
sclipirea-i bolnavă,
în noaptea haínă...
de plânset m-alină
atingerea-i suavă.
în parcul pustiit,
ni se-alipesc vorbele,
buzele, șoldurile...
și-am asurzit.
sub un felinar,
ce mângâie căile,
plâng deșertările
pline de har.
târziu jelesc în noapte
l-același felinar,
în lungi răgazuri moarte
și taine de coșmar.
ah, rece răsărit
al verilor suspină.
ea-n brațe ca să-mi vină...
oare am greșit?
![](https://img.wattpad.com/cover/135662840-288-k894561.jpg)
CZYTASZ
Adieri poetice
Poezja„Adieri poetice" - portiță de evadare din temnițele cotidiene. Refugiu liric, spuzit în cuget, vis, meteahnă și prelungă meditație. Batere de vânt în treacătul apusului ce răsfiră șuvițe și întinderi de codri, se-alungește peste holde unduitoare, li...