sub un felinar.

23 5 4
                                    

ah, rece asfințit

de veri înnourate,

ea-n brațe-a mi se-abate...

oare m-am pripit?




o geană-nchid agonic

și incă una - pice...

în visele ferice,

ea-mi scânteie armonic.




o văd sosind, iubita-mi,

ca-o trestie mlădioasa

și-o limpede mătasă

de prin lungiri de rami.






sub un felinar,

ce mângâie căile,

plâng deșertările

pline de har.



sclipirea-i bolnavă,

în noaptea haínă...

de plânset m-alină

atingerea-i suavă.


în parcul pustiit,

ni se-alipesc vorbele,

buzele, șoldurile...

și-am asurzit.



sub un felinar,

ce mângâie căile,

plâng deșertările

pline de har.






târziu jelesc în noapte

l-același felinar,

în lungi răgazuri moarte

și taine de coșmar.


ah, rece răsărit

al verilor suspină.

ea-n brațe ca să-mi vină...

oare am greșit?

Adieri poeticeOpowieści tętniące życiem. Odkryj je teraz