Adevărul

4

Femaia autobot, denumită așa doar pentru că s-a născut și-a crescut pe Unicron merge sub formă umană prin deșert, de-a lungul autostrăzii. Nu se grăbește și nici nu vrea să fie depistată.

Vrea să simtă drumul cu adevărat, că o martiră. Să aibă timp de gândire și de căire.

Cum a putut să-l omoare pe cel iubit? Cum de-a ascultat tot ce au spus ceilalți? Și cu precădere, de ce nu a făcut Optimus asta, el, fratele cel îndârjit pe eliminare pentru binele altora?

Ce-i pasă lui Selen până la urmă de oameni? De Pământ? Ea nu avea niciun sentiment pentru ei. Se simțea mai degrabă condamnată la exil. Cu sufletul strâns de dor și neputințe de-aș salva propria planetă.

- Nu va rămâne așa! vorbește cu voce tare și până la urmă de ce nu ar face-o, e singură în pustietate.

Zgomot de motoare răsună în depărtare, se întoarce lent în spate și prin undele solare ce se oglindesc în șosea și lasă impresia de unduire poate vedea un tanc, un tir și alte mășini sport.

Nu spune și nu face nimic. Continuă să meargă. Mașinile trec în aceeași ordine pe lângă ea, ar vrea să zâmbească pentru că nu au habar că au trecut pe lângă marele premiu. Dar nu-i vine încă. Jocul de abia a început!

Asta până când BumbleBEE oprește lângă ea. Pe locul șoferului aflându-se o hologramă a unui tânăr blond cu ochi albaștri cred.

- Urcă, e belea caniculă asta. Selen zâmbește slab și urcă fără să incuvinteze sau să schițeze vreun gest. Eu sunt Ben.

- Mulțumesc, răspunde într-un sfârșit. Eu sunt Sheryl. îl privește drept în ochi zâmbind, căci acum a început totul.

- Ce te aduce pe aici? Vizitezi un oraș anume?

Față începe să radă, el chiar nu își da seama.

- M-ai crede nebună. Cu toate acestea am să-ți răspund. M-am ciondanit cu ai mei și am plecat spre mătușa mea care stă în orașul vecin. Autobuzul m-a lăsat la ultima benzinărie, așa că am zis că reușesc să străbat 5 mile. Dar tu? Nu e o zona așa cunoscută cau circulată.

O poveste incuincurca-i drept, dar Selen e singură că BumbleBee o va muscă .

Autobotul privește spre coechipierii lui din față, "mășînă" accelerează fără a schimbă viteză ori a apasă pedala de accelerație, hologramă se preface rapid că nu se pricepe cu schimbarea de viteze și mașînă se oprește, apoi imită pornirea clasică.

Lui Selen îi vine să pufneasca. În timp ce face toți pașii, Ben răspunde destins:

- Am fost prea prins de povestea ta, scuză-mă. Pe lângă asta nu știam cum să ți-o spun pe a noastră. Tipii din față sunt rudele mele. Sora mea a fugit de acasă, doar că ea nu are la cine apela din câte știm. A fost foarte tăcută în ultima vreme, hologramă privește fix drumul, credem că are un iubit la care a fugit.

- Biata de ea. Și dacă ar avea ce e în neregulă? E micuța? se așază mai bine în scaun și-l privește fix.

- Nu. E mai mare decât mine. Dar nu ni se pare tocmai normal să plece așa. Am fi vrut să știm.

- Și dacă știați ați fi lăsat-o să se ducă cu el sau ceva? E povestea clasică, iar voi bărbații nu prea înțelegeți asta. În fine, nu e treaba mea.

Deși părea că va urmă un dialog interesant Selen oprește brusc totul și privește îngândurată drumul.

Nu și-au dat seama că este ea. Iar cât despre ceea ce se înțelege din vorbele lui, o nemulțumește crunt. Ei cred că a înnebunit și speră la o poveste de iubire. Nu e că și cum au întrebat-o vreodată dacă se simte bine pe Pământ sau în echipa.

A venit doar pentru Megatron. Apoi... a... doar apoi...