De la atâta tristețe și amărăciunte ochii lui albaștri deveniseră roși iar acum nici fumul de țigara numai ajuta. Se uita la mine calm, de parca am fi acolo, singuri, doar noi doi iar stele și luna ne-ar ține de veghe. M-am pierdut în privirea lui, trei secunde mi-au fost de ajuns ca sa înțeleg câtă tristețe am fost în stare să provoc.
Acum din păcate, ne întâlnim doar din văz, inima mi se zvârcolește când ochii lui se ațintesc asupra mea, însa, chiar și așa când îl privesc simt ceva puternic înăuntul meu și sunt sigura ca și el simte la fel. Mi-aș dori mereu ca privirile noastre de pe ascuns sa dispară, iar noi să avem prilejul de a nu ne mai devora din priviri ci sa fim singuri unul lângă celelalt, să-i simt degetele alunecând pe obrazul meu, să-i simt gustul buzelor, să-i simt îmbrățișãrile lungi si calde...
Oare chiar suntem atât de ghinioniști sau lumea în care tarăim ne face așa? Nu voi ști niciodată răspunsul la aceasta întrebare însa ce știu sigur este faptul cã dacă aș putea fugi de aici în orice loc împreuna cu el, am fi fericiți.
YOU ARE READING
Prin ochii lui
RomanceO bolnăvicioasă poveste de iubire între două caractere sensibile care întâmpină în fiecare zi greutăți ale vieți adolescentine și nu numai. Anna și Alex se lupta pentru dragostea la care au renunțat cândva însă care nu a încetat să mai existe.
