Capitolul 13

31 5 0
                                    

Știți, sunt zile, ore, sau chiar scurte momente în care încep să mă simt dezgustată de mine.De alegerile făcute, de promisiuni, de stilul meu de viață, de tot. Dar mă ingdui cu gândul că sunt încă tânăra și că într-o zi îmi voi găși curajul de a face o schimbare în viață mea.
Drept scuză a tot ce fac greșit, mă gândesc că ar fi faptul că viață mi-a dat doar multe lecții din urmă cărora nu am reușit să învăț destul de bine morală.
Dar totuși mă simt o luptătoare deoarece am trecut prin atâtea pierderi. Și spunând asta mă refer doar la mama, tată si Alex-,,iubirea vieții mele".
Căci vorbind despre Laura Și Robert am aflat mai apoi că aveau o relație despre care eu nu știam, și m-am simțit extrem de vinovată din cauza faptului că îl plăceam pe Robert .
Așa că m-am distanțat destul de mult de ei, m-am preocupat mai mult de mine și de tată după care un aproximativ un an și jumătate, un tir cu un șofer amețit de somn mi la furat.
Știți, chiar cred că sunt destinată suferinței, însă mă bucur că încă gândesc rațional în privința cu unele lucruri și că încă pot face ceva.
După Robert a urat Răul și după el Radu și de aici am pierdut șirul bărbaților de o noapte din viață mea...
Mă gândesc ce să va mai spun frumos despre mine, însă nu îmi vine nimic în minte.
Momentan lucrez că contabila la o banca din Brașov și cam atât.
Și zilele mele plictisitoare decurg în aceeași monotonie până când, în una din zile zăresc un chip bărbătesc înalt, bine făcut și cu culoarea părului de un castaniu superb intrând in bancã...
Pare a fi ca un cufăr cu lacata însă care asunde o mulțime de dileme .

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 03, 2021 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Prin ochii luiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum