• Pregnant • Harry Styles •

• Capitolul 2 •

Capitolul 2

Liam's POV 

Dupa ce am plecat de la Harry m-am dus direct la centrul in care sta Deea. Daca el e atat de prost incat sa o abandoneze pe fata ce spunea ca este lumina ochilor lui, eu nu sunt. Nu o pot lasa pe Deea de una singura, chiar acum, cand are cea mai mare nevoie de mine, sau, cel putin, de o persoana apropiata alaturi. Conduc de 30 de minute, deci ar trebuii sa fiu pe aproape. Si se pare ca nu m-am inselat. Am ajuns in fata centrului. Sper ca ma v-a lasa s-o vad. Sper. Ca cel mai bun prieten al ei, trebuie. Imi fac curaj si intru in centru.

-Buna ziua! Va putem ajuta cu ceva? ma intreaba o femeie ce cred ca este ca o receptionista a centrului.

-Buna ziua! salut eu politicos. Da. O caut pe Andreea Jackson, ii spun eu receptionistei. Ma puteti ajuta? o intreb, chiar plin de speranta.

-Sunteti rude? ma intreaba. Numai rudele au voie sa viziteze persoanele ce locuiesc in acest centru, imi explica ea.

-Aaa...Da. Sunt fratele ei, inventez eu o minciuna. Eu mi-am schimbat numele, dupa cel al mamei, explic eu.

-Ok, camera 369, etajul 3 ma indruma femeia respectiva.

-Multumesc, raspund eu politicos. M-am dus glont catre lift, am asteptat sa se deschida, am intrat si direct la etajul 3 m-am mai oprit. Am cautat prin tot coridorul, pana cand am gasit-o. Camera 369. In sfarsit, era si timpul de 10 minute de cand o caut. Bat la usa, sper sa fie in camera, chiar vreau sa vorbim.

-Imediat, se aude de pe cealalta parte a usii. Aceasta se deschide, dar imi arata o Deea usor surprinsa. Liam? intreaba aceasta socata.

-Heii pitic! o salut eu zambitor. Ma lasi sa intru?

-Aaa... ce...... Da, intra, te rog, ma invita ea inauntru.

-Te intrebi ce caut aici, asa-i? sparg eu linistea.

-Aaa... Da, cam da. Nu ma asteptam sa vina cineva sa ma vada. Nu dupa ce..... incearca ea sa zica

-Nu! Nu o spune. Iti faci rau si tie, si copilului. Ca venii vorba, ce mai face micutul? intreb eu.

-Micutul e bine, acuma ca unchiul Liam a venit sa intrebe de el, nu ca alte persoane, spune ea, suparata.

-Deea.... Daca vorbeam de un baiat cu toate tiglele pe casa, atunci era o foarte mare, gigantica, problema. Dar acum, vorbim de Harry, si te poti astepta la orice. Totusi, asta e prea mult, ii spun eu.

-Merci Liam! El ce mai face? A gasit pe altcineva? ma intreaba ea, plina cu speranta ca voi zice ca nu. 

-Nu pitic, n-are pe nimeni, ii spun eu zambind. Totusi, am vorbit si cu restul, adica cu Zayn, Louis si Niall. Le-am povestit ce s-a intamplat. Ei te cunosc si cred ca este copilul lui. Suntem de partea ta, incerc eu s-o linistesc. Si, ca sa sti, se invinovateste al dracu' de tare pentru ca te-a lovit, crede-ma. Spune intr-una ca e un prost ca a lovit o femeie insarcinata, ca te-a lovit pe tine, spun eu, dar, las propozitia in aer.

-Dar lui nu-i pasa de copil, stiu Liam. Am vazut. Totusi, ai putea, te rog, sa fi un fel de, nu stiu, persoana de legatura intre noi? Te rog? ma roaga ea, iar eu incep sa rad.

-Normal, piticanie ce esti! Ce nu fac eu pentru tine? o intreb, iar aceasta sare la gatul meu cu multe imbratisari.

-Merci merci merci! Liam, esti cel mai tare! ma lauda ea. Primul mesaj pe care vreau sa il transmiti este ca, in ciuda faptului ca el nu este acum cu mine, ca sunt o femeie insarcinata singura, si ca o sa cresc un copil singura, sunt bine. Sunt bine si il iubesc. Desi m-a ranit, il iubesc mai mult ca orice, Liam. Trebuie neaparat sa stie, ma roaga ea.