Tokyo Girls

Capitolul 1

Ceasul suna. O noua zi din plictisitoarea mea viata incepe. Ma ridic din pat,si ma uit pe geam,lafel cum fac in fiecare dimineata. Apoi,o aud pe mama strigand la mine:
-Kara,n-ai de gand sa vii jos si sa intampini musafiri?
-Imediat
Astazi vin niste posibili investitori la noi acasa ca sa vorbeasca cu mama despre afaceri. Niciodata nu mi-a placut lumea afacerilor,chiar daca mama zice mereu sa nu ma gandesc la alta meserie. Mie imi place la nebunie gimnastica ritmica. Mama niciodata nu m-a incurajat spre calea asta, zicand ca e o pierdere de timp si ca la batranete nu voi avea o pensie. Tatal meu e plecat in Italia, cu afacerile, normal. Viata mea a fost planificata de cand m-am nascut: am mers la o gradinita particulara, am facut scoala generala acasa, cu "Cei mai buni profesori din tara" asa cum ii placea mamei mele sa se laude. Acum sunt la liceu, in primul an de studiu. Apoi la facultate trebuie neaparat sa merg la Harvard, altfel mama a zis ca o sa ma omoare in bataie. La 29 de ani trebuie sa ma casatoresc cu un baiatul unei famili bogate, una dintr-e cele mai bogate din Japonia. Dar nu vreau asta. Dar parintii mei tot insista. La 35 de ani trebuie sa fac un copil,numele fiind deja ales de parintii mei, dar nu m-am obosit sa il retin. Daca nu iau punctaj maxim la vreun test, ma asteapta o bataie cruna cu un bat de kendo pe care mama l-a achizitionat special pentru asta. Daca intarzi de la scoala, ma astepta o bataie cu biciul, pentru ca mama zice ca in timpul ala puteam sa invat. Tata,din Italia imi trimite lunar haine,care sunt destul de dragute,dar nu am unde sa le port pentru ca la scoala avem uniforme si nu am voie sa ies din casa cu prieteni, care e visul meu. Defapt,nici nu am voie sa imi fac prieteni. Odata am avut o prietena, Emiko, dar cand mama a aflat de ea, a facut-o imediat sa se mute in Kyoto. Si asa am ramas eu fara prieteni. E destul de trist,nici macar un animal de companie nu am voie sa am. Cand aveam 5 ani am facut greva foamei 2 zile pentru ca voiam o pisica, dar apoi mama m-a batut atat de rau incat nu am mai putut sa ma ridic in ziua aia din pat.
Imi iau pe mine o rochie roz inchis,tricotata. Imi periez un pic parul apoi iau ondulatorul din dulap si imi ondulez un pic parul. Imi pieptan foarte bine bretonul, apoi imi iau niste cizme negre pana la genunchi cu un pic de toc si ies din camera mea. Merg pe scari, unde o vad pe mama tipand la menajere. O las in pace, pentru ca stiu ca face asta mereu cand vin musafiri. Cand ajung la parter mama imi zice:
-Vine perioada examenelor finale. Daca indraznesti sa nu iei punctaje maxime la toate, o sa te rup in bataie.
-Da mama. Nu iti face griji. Am invatat din greu ieri. O sa fac lafel si azi.
-Bravo fetita mea draga, spune zambindu-mi fals
Urasc cand mama imi zambeste fals. Nu am vazut-o niciodata razand. Nici eu nu rad prea des...uneori zambesc cand o vad pe fata de vizavi ca se joaca cu cainele ei. Sunt asa invidioasa pe ea. Nu stiu cum o cheama. Nu stiu cati ani are. Nu stiu ce note are. Dar stiu ca se distreaza si ca nu regreta nimic din ce face. Imi place la nebunie stilul ei, e foarte indraznet si creativ, zici ca e rupta din revista Elle. O aud uneori cum asculta muzica k-pop, iar eu sunt geloasa pentru ca nu am voie sa ascult decat muzica clasica. Alteori o aud cum mama ei tipa la ea cand vine beata acasa. Lafel,mi se pare o chestie geniala sa ai tupeul asta. Daca as veni beata acasa, cu siguranta mama m-ar bate pana m-ar baga in spital multe zile. Singurele bauturi alcoolice pe care am voie sa le consum sunt sampania si vinul, iar ele nu in cantitati mari. O vad cum se saruta cu iubitul ei,sau cum se desparte de el. Sunt fanul ei, dar ea probabil nici nu stie de existenta mea.
Vad cum usile se deschid si intra patru persoane: o femeie, un barbat si doi copii,o fata si un baiat. Par a fi o familie echilibrata. Fac cunostinta cu ei,apoi ma duc in camera sa ma imbrac pentru scoala. Imi iau fusta,camasa cu maneca scurta,niste sostete albe si ghiozdanul. Ies pe usa camerei mele,imi iau niste balerini negri si ies din casa. In fata casei,ma astepta soferul meu. Ma urc in masina si ma duc la scoala.
Ajung la scoala,unde ma dau jos din masina. Spre mirarea mea,masina pleaca imediat dupa ce ma dau jos. In general astepta pana intru, dar acum a plecat. Imi vine in cap o idee magnifica! Sa merg sa explorez orasul, pe care nu l-am vazut niciodata decat prin geamul masini. Merg pe langa scoala, si ajung intr-un parc. Cand eram mica,i-am spus mamei mele ca vreau sa merg in acest parc,dar ea m-a plesnit peste fata si a zis sa nu merg niciodata acolo. Dar uite-ma,acum sunt in parcul acesta. Nu e multa lume,iar lumea de aici e ciudata. Nici vorba de copii care sa alerge, de bunici care fac integrame pe banca si de adolescenti care rad, asa cum arata la televizor. Aici sunt niste tipi dubiosi cu geci de piele care fumeaza si au langa ei cate 3 doze de bere fiecare. Unul dintr-e ei vine la mine si imi zice:
-Ce faci frumoaso? Nu cumva ai gresit locul? Locul pentru tocilari ca tine e mai incolo,la liceul ala se fite.
-Nu este un liceu de fite! Este unul dintr-e cele mai bune licee din Tokio!
Cei care au ramas pe masa din spate incep sa rada. Unul vine la mine si imi ia ghiozdanul si incepe sa isi bata joc de mine.
-Lasat-o in pace!
Cand ma uit mai bine,o vad pe fata de vizavi. Toti acei golani de indeparteaza de mine si imi dau ghiozdanul inapoi
-Multumesc...,ii zic eu cu voce tremurata
-N-ai pentru ce. Stai departe de locul asta, poate fi periculos pentru tine. Dau din cap afirmativ si dau sa plec,dar ea ma opreste.
-Hei,hei! Nu pleca asa repede! Parca te-am mai vazut undeva...hai la cafeneaua de peste drum sa mai vorbim,fac cinste.
Dau din cap vizibil emotionata si merg cu ea.
Ne asezam la o masa de langa geam. Eu imi iau un fresh de portocale iar ea o limonada.
-Bun. Eu sunt Aimi Okamoto. Tu?
-Kara.Shimizu.
-Fain nume. Inveti la liceul asta din apropiere? Am uitat cum il cheama...imi fine e un liceu cu o curte mare. Nu?
-Da
-Super. Eu invat la liceul de acolo., si arata cu degetul un liceu vechi,care abia de mai tine pe picioare. Unde stai?
-In apropiere. Nu stiu strada. Parintii niciodata nu mi-au zis asta.
-wow ce parinti. Nu ai comandat niciodata ceva de pe internet,incat a trebuit sa bagi adresa?
Dau din cap negativ
-Eu comand cam saptamanal ceva. Dar de ce parintii tai sunt asa stricti cu tine? ,zice aprinzand o tigara
-Nu stiu...zic sa ma concentrez mai mult pe invatat pentru a intra la Harvard. Dar niciodata nu ma asculta.
-Inteleg. Esti dintr-o familie bogata,nu?
-Da
-Ok. Vrei sa te schimbi?
-Da...dar parintii probabil nu m-ar lasa.
-Prostii. Auzi,azi la 22.00 esti in fata geamului. O sa vin sa te salvez din infernul ala.,zice asta apoi pleaca
Ies din cafenea si merg spre scoala. Am intarziat, dar nu conteaza pentru ca profesorul nu imi zice nimic

Dupa scoala, ajung acasa, imi iau in tricou alb cu un mesaj pe el, o pereche de colanti negri si incep sa invat. Nimic neobisnuit.