Tokyo Girls

Capitolul 3

Merg cu Kaito in casa noastra din padure. E ciudat sa zic "Casa noastra" dar nu gasesc in momentan un alt cuvant care s-ar potrivii.
Aimi inca nu ajunsese acasa. Ii dau lui Kaito un sac de dormit, pe care il aveam in plus.
–Mersi, sper sa nu deranjez stand aici.,spune Kaito incercand sa isi faca un loc de dormit cat de cat confortabil
–In nici un caz! Eu ma bucur ca am cu cine sa stau cand prietena mea e plecata.
–Cum e prietena ta? E de treaba?
–Da. Doar ca e un pic diferita fata de mine. E mult mai cool, mult mai frumoasa si mult mai indrazneata.
–Si tu esti cool,frumoasa si indrazneata. Doar ca in felul tau.
Atunci, simt cum obraji imi ard. E prima persoana care imi zice ca sunt frumoasa.
–M-multumesc!,zic cu emotie in voce
Atunci Kaito imi zambeste si ma ia in brate. Ce poate fi mai perfect? Ma simt asa de bine in brate la el! Atunci, usa se deschide si intra Aimi.
–Ooo, da neata porumbeiilor! Kara, e iubitul tau?
–Nu. M-a intrebat daca poate sa vina cu noi in calatorie, si am zis ca e ok. Sper ca nu te superi.
–Din contra. Imi pare bine. O sa fac cunostinta cu el mai tarziu. Acum trebuie sa va spun planul. O sa vine prietenii mei mai tarziu cu detalile. Mergem in America. Nu stiu unde momentan, stiu doar ca in America. Dar, mai intai, trebuie sa mergem in Coreea. De acolo o sa ni se dea acte false ca sa putem sa plecam.
–Super plan!,zice Kaito bucuros
–Ai mers la mine acasa? Cum stau lucrurile? ,Intreb putin infricosata
–Lafel. Parintii tai sunt disperati. Ah apropo de asta, hai afara pe scaun ca sa te vopsesc si tund. Ti-am luat vopsea neagra,si o sa te tund bob. O sa fi tare rau.
–Mersi.
–Baiatu' , tu? Cum de te-ai intalnit cu Kara? Ai fugit de acasa?
–Tatal meu a murit acum 2 luni. Mama cand a aflat, si-a pregatit sinuciderea. A fost bine pusa la punct. Acum 3 zile s-a sinucis. Trupul ei inca nu a fost gasit. Chiar daca eu stiu unde e,pentru ca mie mi-a zis. Dar i-am promis sa nu ii zic nimanui planul ei, si dupa ce moare ea, ori ma mor si eu ori sa fug. Am ales sa fug. Si in padure, am intalnit-o pe Kara, care s-a lovit de mine. Ca in filme.,zice schitand un zambet minunat
–Vai ce poveste. Se poate face un film dupa viata ta. Si mie mi-a murit tatal, a fost rapus de cancer pulmonar. A fost si v-a ramane toata viata un idol pentru mine.
Mi se face pielea de gaina. Eu am ambii parinti in viata. Poate fi consoderat noroc? Probabil nu. Parintilor mei nici nu le pasa de mine, ceea ce nu ma afecteaza in mod special.
–okk hai sa nu mai vorbim de lucruri triste. Kara, hai afara sa te tund.
Imi e un pic frica, recunosc. E o tunsoare indrazneata. Si mai trebuie si sa ma vopsesc. In clasa a 4a, mi-am facut cateva suvite roz cu carioca. Cand mama a vazut, a fugit cu mine la un salon ca sa ma tunda. Si cand am ajung acasa m-a asteptat o bataie zdravana. Acum, nu o sa ma mai bata nimeni.
Aimi a tranformat veranda casei intr-un adevarat coafor: are un scaun de special, o oglinda vintage mare, si o masuta cu tot felul de ustensile. Ma aseaza pe scaun, si incepe sa ma tunda usor.
Dupa cateva ore, eram parca alta persoana. Cu siguranta nimeni din familie nu m-ar recunoaste. Aveam parul pana la umeri, negru, iar bretonul meu disparuse. Eram...frumoasa...presupun.
–Wow! Kara, arati magnific!, imi zice Kaito cu o fata uimita
–Multumesc! Si mie imi place cum imi sta!
–Hai fara prea multa vorbarie! Avem treaba. In cateva minute ajung prietenii mei cu detaliile despre plecarea in Coreea.
Fix cand Aimi zice asta, un grup de 6 persoane, 4 fete si 2 baieti, toti imbracati genial, si cu niste tunsori pe masura, se apropie de casa. Probabil astia sunt prietenii despre care Aimi vorbea. As vrea sa am si eu asemenea prieteni.
–Oh, uite-i ca vin! Ei sunt prietenii mei. Nu o sa stea mult. Va explica planul si apoi pleaca.
Ma dezamagesc un pic vorbele astea, dar imi trece repede.
Prietenii lui Aimi intra in casa. Intind pe jos multe hartii si harti. Unul dintr-e baieti, incepe sa vorbeasca:
–Maine dimineata o sa vina o masina albastra la marginea padurii. O sa mearga cu voi pana in Kyoto, unde o sa stati noaptea. In dimineata urmatoare plecati catre Daisen. In noaptea aceea pleaca un vapor catre Busan, incarcat cu marfuri. Am aranjat sa va bag si pe voi pe acolo. In Busan, va astepta un barbat inalt cu tricou gri, si sapca neagra. Vorbiti cu el sa va dea actele. O sa va duca cu un camion pana la Seul, de unde o sa luati avionul catre Los Angeles. In Los Angeles am o casa veche. O reabilitati si stati in ea pana o sa aveti vieti stabile.
Un plan super incurcat. Dar imi place. O sa vad Seulul! Era visul meu de mica. Nu imi vine sa cred ca acum o sa mi-l indeplinesc!
Cand prieteni lui Aimi pleaca, incepem sa mancam. Nu avem cine stie ce la masa: 2 senvisuri cu salam si 5 porti de aripioare picante facute de o ruda a lui Aimi. Mancam ceva timp, apoi ne pregatim sa ne culcam, fiindca maine trebuie sa ne trezim devreme ca sa plecam. Sunt super emotionata, e prima mea calatorie asa de lunga, si abia o astept!