Tokyo Girls

Capitolul 2

E ora 21:40. Mai sunt 20 de minute pana trebuie sa merg la geam. Nu stiu ce sa fac. Sa merg pe mana lui Aimi, sau sa stau acasa si sa imi vad de invatat? Pana la urma ma decid: o sa merg cu Aimi. O sa imi urmez visul. Sper sa nu regret.
Imi iau din dulap un ghiozdan negru de la Vans, si imi pun in el un hoodie negru,un pulover tricotat roz inchis, un hanorac gri, o pereche de blugi simpli, un top alb si incarcatorul de la telefon. E deja plin! Mai imi iau un rucsac alb de la Adidas unde imi pun o pereche de pantaloni de trening gri, niste tenesi albi,niste adidasi roz, 2 tricouri albe si niste accesori. Chiar nu stiu de ce fac asta, am doar o presimtire ca voi sta ceva acolo. Imi pun si lenjeria intima si sosete acolo,iau niste bani,cobor in bucatarie si iau niste senvisuri si niste apa. La ora 22:00 eram in fata geamului. Aimi statea cu o scara imensa si astepta sa cobor
–Hai! Vi?
–Da...acum...
Imi face semn sa ii arunc bagajele,iar apoi cobor incet.
Incepem sa fugim pana ajungem in statia de autobuz care duce spre centrul orasului. O intreb:
–Unde mergem?
–La un prieten acasa. Ai bani?
–Da
–Dai incoa'
Ii dau bani. Ea ii numara,apoi zice:
–Bun. Avem suficienti bani
Vine un autobuz. Ne urcam in el.
Dupa ceva timp,coboram. Nu e nici o casa pe langa noi. Apoi,Aimi zice:
–Trebuie sa mergem ceva prin padure un pic. Casa e in padure,e un loc sigur acolo si super fain
Dau din cap fericita. Totul poate fi asa perfect?
Dupa ce am mers cam juma de ora prin padure,am ajuns la o casa mica din lemn. Era asa de draguta! Zici ca era dintr-un film.
–asta-i casa. Nui cine stie ce,dar e comoda.
–multumesc ca m-ai adus aici
–am vazut ca o duci greu cu parintii tai,si mi sa facut mila
–dar de unde ai stiut ca stateam vizavi?
–o vad pe maicata cand te bate cu batul de kendo uneori
–ah...parintii tai cum sunt?
–tata a murit de cancer cand aveam 12 ani. De atunci fumez si beau. Mama a inceput si ea sa bea,chiar mai mult ca mine, asa ca nu a putut sa ma tina sub contorol. La 13 ani m-am vopsit blonda,dar aratam jalnic,asa ca m-am facut bruneta la loc. Acum mama zice sa e normal sa fumez si sa beau. Uneori chiar imi cere tigari cand ei ii se termina. Uneori mai tipa la mine cand vin beata acasa,dar e ok
–Wow ce viata tare! Pe mine mama ma bate rau cand nu iau punctaj maxim la un test.
–Incerci?,imi zice Aimi intinzandu-mi o tigara
–De ce nu?,zic luand tigara din mana ei
Eu si Aimi am mai stat afara ceva timp,pana am zis ca trebuie sa mergem sa ne culcam. In casa, era doar o camera mare. Pe jos erau niste saci de dormit si o masa cu 3 scaune.
–Scuze ca nu sunt prea multe chestii aici. Am terminat de curand casa asta,si nu am avut timp sa aduc lucruri aici.
–Tu ai facut-o?
–Impreuna cu niste prieteni. O sa ii cunosti maine
Merg si imi iau hoodie-ul negru peste tricoul pe care il port. E foarte frig. Ma pun in sacul de dormit si in cateva minute adorm.
A doua zi ma trezesc de dimineata pe la ora 10:00. Ies afara. E asa de frumos aici! Nu e mama care sa tipe la mine si sa ma bata! E perfect!
–Neata,Kara
–Buna dimineata,Aimi! Ce o sa facem azi?
–Ma gandeam sa mergem in oras sa luam ceva mancare. Ah si pe la 14:00 vin niste prieteni aici. Sunt mai dubiosi. Sa nu te speri.
–Bine. Ma gandesc daca mama a vazut ca am disparut
–Daca vrei ma pot interesa usor.
–Serios? Ti-as fi recunoscatoare!
Atunci, Aimi scoate telefonul, si se duce cat mai aproape de sosea,ca sa prinda semnal. Si suna mai multe persoane. Dupa jumatate de ora,in care eu am pregatit un fel de mic dejun, format din 2 senvisuri cu salam.
Dupa jumatate de ora, Aimi vine si zice:
–Maica-ta e inebunita. Taica-tu a venit din strainatate,si sunt disperati. Te cauta peste tot. Nu stiu cat de in siguranta vei fi aici. Nu mergi cu mine in oras azi. Iti cumpar vopsea de par, foarfeca si ochelari de soare. Iti dau o sapca de la mine. Plecam din Tokio in curand. Nu stiu exact unde,dar am aranjat sa plecam intr-o calatorie faina. Iti dau mai multe detalii cand vin.
Raman socata. Nu am plecat niciodata din Tokio. Oare voi fi in siguranta? Oare parintii mei chiar nu ma vor gasi niciodata? Cat o sa mai dureze calatoria asta? Imi vin in cap o gramada de intrebari. Dar dau din cap afirmativ, si merg sa ma plimb prin padure.
Aimi pleaca imediat dupa mine.
E asa frumos in padure! Nu mai mersesem niciodata intr-o padure. Dintr-o data ma ciocnesc de ceva dur. Cand ridic capul, vad un tanar frumos, cu parul negru,si cu niste ochi extraordinar de frumosi. El se uita la mine si zambeste, apoi imi zice:
–Hei, stii cumva un loc unde nu ma poate gasii nimeni? Tocmai am fugit de acasa
–Si eu!,zic eu un pic cam disperata
–Tare. Pot sa ma alatur tie?
–Normal! Vino cu mine, e o casa aici in apropiere. Eu si prietena mea Aimi stam aici momentan. O sa plecam in curand prin tara. Nu stiu exact planul,dar vino si tu.
-Mersi mult!
Incepem sa mergem spre casa noastra din padure. La un moment dat,il intreb:
–Cum te cheama?
–Kaito. Pe tine?
–Kara. Incantata de cunostinta!, zic entuziasmata
El imi schiteaza in zambet,care ma topeste instantaneu. Atunci mi-am dat seama: In fata ochilor mei,sta prima mea iubire. Prima persoana de care ma indragostesc. Incep sa apara fluturii in stomac. Prima data cand simt asta. Auzisem cum e sa te indragostesti in cartile pe care majordomul nostru,Itsuki,mi le aducea fara stirea mamei. Ma bucuram extrem de mult. Uneori imi aducea si dulciuri,sau mancare de la fast-food. Era super dragut cu mine. Dar acum experimentam pe pielea mea acest sentiment. Si e mult mai frumos ca intr-o carte sau un film. Ceva ce nu poate fi exprimat prin cuvinte.