Nu inteleg cum cineva care traieste din sentimente si le cauta peste tot, carti, oameni, filme, piese, cred ca si in matematica am cautat inconstient sentimente, nu inteleg cum plm sunt singura.
Nu inteleg cum pana la 20 de ani nu pot sa povestesc de niciun baiat cu fluturasi si intalniri demne de mentionat.
Nu inteleg de ce nu am avut te iubescurile soptite in noapte si ascunse in zi.
Nu inteleg de ce m-au evitat mi-e dor de tineurile si privirile care chiar inseamna ceva in mortii mei.
Nu inteleg de ce am fost gata sa ofer cuiva totul, cuiva care nu mi-ar fi dat nici macar 5 minute dintr-o zi neimportanta.
Nu inteleg de ce aproape am dat cuiva totul, cuiva care mai mult de prieten nu puteam sa-i spun fiindca mi se opreau cuvintele in gat.
Nu inteleg de ce am lasat oameni de care mi se rupea pl sa ma calce in picioare doar fiindca eram obosita sa tip ca totusi valorez ceva si merit mai mult.
Nu inteleg de ce am ajuns intr-un punct in care orice replica inteligenta o asociez cu un viitor tragic si tratez totul de acolo cu o nepasare automata.
Nu inteleg care parte din mine este atat de greu de iubit si te-a facut sa imi trimiti mesaje robotice o luna intreaga.
Nu inteleg ce caut de 20 de ani si tot nu gasesc.
nu inteleg.
YOU ARE READING
Ironies and Intangibillities
RandomEverything for some Some feelings captured in words for others
