Ironies and Intangibillities

Fragil

Nu m-am simtit niciodata asa.
Poate de asta si sunt atat de speriata si de afectata de situatia asta.
Cand eram mica citeam ca Cenusareasa avea un pantof de cristal si ma intrebam cum de nu se spargea. Asa ma simt eu acum. De cristal. Fiecare mic gest se izbeste in mine si il simt pana in maduva oaselor, si cu toate astea nu ma sparg. Dar frica e acolo, ca urmatoarea lovitura o sa ma imprastie in mii de bucati pe care n-o sa le mai pot recupera vreodata si ca nu o sa mai fiu niciodata la fel.
Si poate ar trebui sa ma sparg si sa fiu dezbinata si aruncata peste tot, poate ar trebui sa am o schimbare radicala.
Dar imi e frica. Imi e frica ca imi gasisem echilibrul si acum parca merg pe o ata in tensiune, ca mine de altfel.
Merg si nici macar nu sper ca o sa ajung pana la final fara sa ma lovesc, ci doar ca poate nu o sa ma rup atat de tare.
Cristal. Asa ma simt. Expusa pentru toata lumea si gata sa ma sparg in orice moment.